sărac

Mitropolitul Grigorie Dascălul – o viaţă de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi

Acest înţelept mitropolit îi întrecea pe toţi din vremea sa cu râvna şi cunoaşterea Sfinţilor Părinţi. Pătrundea şi stăpânea cu multă pricepere învăţătura ortodoxă a dogmelor şi a Sfintei Scripturi, pentru care i se spunea „teologul Grigorie, înalt în ştiinţe şi în înţelepciune, adânc în noimă şi smerit cugetător în isprăvi şi în lucrare”. Iar dregătorii ţării şi poporul îl numeau „Mitropolitul Grigorie Dascălul”, precum se numeşte până astăzi.

Uitându-ne în pământ vom constata că toți suntem la fel

Noi suntem luaţi din pământ şi în pământ vom merge şi nu se cuvine să ne înălţăm unii înaintea altora, căci pe noi toţi pământul ne va face deopotrivă şi ne va da fiecăruia partea lui.

Hristos ne va înapoia milostenia atunci când nu vor mai fi săraci!

Chiar dacă ai da foarte mulţi bani, nu înceta să faci milostenie, atâta timp cât vor exista oameni săraci.

Mila faţă de aproapele atrage mila lui Dumnezeu față de noi

Și voi să aveţi bunăvoinţă faţă de săraci, nu vă uitaţi la firea lor, căci nu trebuie să-i judecăm noi; este de ajuns să facem în numele lui Hristos şi El va primi.

Ieroschimonahul Iona și burduful plin cu galbeni

Spuneau bătrânii că, odată, s-a dus egumenul cu ucenicul să taie lemne de foc în pădure. Şi pe când tăiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni, ascuns în tulpina lui. Din ziua aceea, egumenul Iona a început să facă multe înnoiri în Schitul Sihla: reparaţii la biserică, chilii noi, veşminte, hrană şi îmbrăcăminte pentru călugări. Din aceşti bani, părintele Iona făcea şi multe milostenii, încât ajunsese renumit în tot ţinutul Neamţ.

Prin milostenie, Monahul Iov Burlacu a biruit patima mândriei

„Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.” Aşa a răspuns părintele Iov ucenicului său, întrebat de ce a vândut icoana la jumătate de preţ.

Să facem milostenie cu oamenii cu adevărat nevoiași, nu cu aceia către care avem „obligații”

Chiar şi la mesele pe care le facem, îi chemăm şi îi cinstim pe prietenii noştri, care ne vor răsplăti şi ei asemenea. Nu ne-am dus să căutăm vreun sărac, care nu are ce mânca, şi să-i spunem: „Nu vii la noi, să mănânci ceva?”.

Unii apucă pe o cale greşită pentru că n-are cine să-i ajute. Însă Dumnezeu nu-i lasă!

Pentru ca un om să-L mărturisească cu curaj pe Hristos trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă.

Cuviosul Dometie Monahul – smerenia care deschide Împărăția Cerurilor

După o viață trăită în smerenie și simplitate, îngrijind vitele mănăstirii și zicând neîncetat în inima sa rugăciunea lui Iisus, părintele Dometie de la Mănăstirea Neamț a adormit întru Domnul, cu Psaltirea lângă el. Neluat în seamă de nimeni, a slujit Domnului și oamenilor, făcând ascultare fără urmă de cârtire și neașteptând de la semeni răsplata muncii sale. La moartea sa, trupul său a răspândit bună mireasmă și toți cei prezenți s-au împărtășit de o mare bucurie cerească.

Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna – cel mai mare ctitor al şcolii şi culturii ardelene

Pentru luminarea copiilor din eparhia sa, a înfiinţat, pe lângă fiecare parohie, sute de şcoli primare-confesionale, cu predarea în limba română. În ele se învăţau, atât cunoştinţele religioase, cât şi cele de cultură generală. Şcolile erau organizate şi întreţinute de Biserică. 

Pagini