sărac

Protosinghelul Vichentie Mălău dădea totul la săraci, chiar şi cămaşa de pe el

Cum bătea cineva în uşă, îndată deschidea şi zicea: „Vai, a bătut Hristos la uşa chiliei mele şi nu am ce să-i dau milostenie!”. Şi îndată lua ce găsea în cale şi împărţea. La urmă, adăuga: „Vino să mănânci la trapeză. Nu cumva să pleci flămând!”. Şi îl servea cu mâinile sale. Apoi îl petrecea până la ieşire.

Dumnezeu săvârşeşte minuni prin oamenii drepţi

Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, ca şi ei faţă de Acesta, în timp ce smeriţilor le dă har, deoarece au duhul smereniei.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu avea grijă de orfani, văduve și seminariștii săraci

O deosebită grijă purta noul episcop pentru văduve, pentru orfani şi pentru ţăranii săraci, pe care îi miluia după putere şi îi mângâia cu cuvinte părinteşti. A ajutat personal la ridicarea unor şcoli pentru luminarea poporului, iar la Spitalul din Roman, pe lângă obişnuitele vizite duhovniceşti, a acordat subvenţii pentru ajutorarea bolnavilor săraci.

Pustnicul şi ciubotarul cu viaţă sfântă

Era un pustnic şi cugeta întru sine, cu cine să fie el asemenea? Cu Sfântul Antonie? Cu Avva Macarie? Iată, aude un glas de sus: „Ce cugeţi aşa, Părinte? Că nu ai ajuns nici măsura lui Zaharia Ciubotarul din cetatea Constantinopolului”. Şi nu l-a răbdat inima pe sihastru până nu s-a dus la el.

Împrumută-L pe Dumnezeu!

Întrucât cele pe care le dăm sunt bunuri ale lui Dumnezeu, pe noi, oamenii, nevoia ne face de multe ori să avem bunăvoinţă. Dumnezeu, dimpotrivă: Face din bunăvoinţa lui nevoie.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ‒ duhovnicul care postea numai cu pâine și apă

După plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului său părinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic şi-a pus această aspră rânduială, ca în toată săptămâna să nu mănânce bucate fierte la foc, fără numai pâine cu apă după apusul soarelui, iar sâmbăta şi duminica să meargă la trapeză împreună cu părinţii şi să se mângâie cu hrană, cu înfrânare. 

Unde este Dumnezeu, acolo este Raiul pe pământ

Unde nu există deloc mângâiere omenească, acolo împărăţeşte Dumnezeu şi atunci veselia se revarsă în afară, pentru că este multă şi nu mai încape în inimă.

Ieroschimonahul Iona și burduful plin cu galbeni

Spuneau bătrânii că, odată, s-a dus egumenul cu ucenicul să taie lemne de foc în pădure. Şi pe când tăiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni, ascuns în tulpina lui. Din ziua aceea, egumenul Iona a început să facă multe înnoiri în Schitul Sihla: reparaţii la biserică, chilii noi, veşminte, hrană şi îmbrăcăminte pentru călugări. Din aceşti bani, părintele Iona făcea şi multe milostenii, încât ajunsese renumit în tot ţinutul Neamţ.

Milostenia, un test al dragostei

Nu trebuie să respingi și să judeci niciun sărac, pentru că nu știi care dintre ei este trimis de Hristos să-ți încerce dragostea față de aproapele.

Ai grijă cum te porți cu inima celuilalt

Să nu înfrunți pe cei cu inima mâhnită, ca nu cumva, bătut fiind cu același toiag al mâhnirii, să cauți mângâierea și să n-o afli. Iubește pe cei păcătoși, dar urăște păcatele lor, ca nu cumva vreodată și tu să cazi în ispită, cum au căzut ei. Adu-ți aminte că și tu ești pământean și fă bine tuturor.

Pagini