schit

Mitropolitul Anastasie Crimca – de la ostaş în armata Moldovei, la ostaş al lui Hristos

Pentru înţelepciunea şi smerenia sa, în anul 1607, episcopul Anastasie a fost ales mitropolit al Moldovei, păstorind Biserica lui Hristos timp de 20 de ani. Cea dintâi grijă a sa a fost întărirea vieţii duhovniceşti prin mănăstiri şi sate şi zidirea de noi biserici.

Moaştele Sfintei Ana din Sfântul Munte Athos

Moaştele Sfintei Ana se păstrează cu mare evlavie în Kiriakonul schitului, unde pomelnicele primite din întreaga lume sunt pomenite, cu mare râvnă şi aşezare duhovnicească.

Chilia Danieleilor din Sfântul Munte Athos

Una din cele mai cunoscute chilii din sihăstria Katunakiei este chilia Danieleilor, unde se nevoiesc părinţi ce sunt buni cântăreţi şi iconari.

Panaguda – chilia Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Aflată pe teritoriul Mănăstirii Kutlumuş, nu departe de Kareia, chilia Panaguda a fost ultimul loc de nevoinţă al Sfântului Paisie Aghioritul, din anul 1979 și până la trecerea sa la Domnul, în anul 1994.

Mănăstirea Stânişoara – sihăstria din munţii Coziei

Mănăstirea Stânişoara este amplasată la poalele masivului Cozia, pe versantul său sudic, pe teritoriul localităţii Călimăneşti, judeţul Vâlcea.
7 fotografii

(Foto) Mănăstirea Bucium – colțul de liniște al Iașului (imagini aeriene)

Foto: Bogdan Bulgariu
Începuturile acestei mănăstiri îşi au obârşia legată de întemeierea schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos în secolul al XIX - lea. În anul 1853, Ieroschimonahii Nifon şi Nectarie, după ce au pus bazele întemeierii schitului athonit, au întemeiat la Bucium o mică sihăstrie cu rânduială de obşte asemănătoare celeia din Sfântul Munte, scopul acesteia fiind atât duhovnicesc cât şi misionar filantropic, pentru ajutorarea călugărilor români aflaţi în Sfântul Munte.

Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, întemeietorul Mănăstirii Secu

Cuviosul Zosima şi-a vândut toate averile sale ce le avea şi a întemeiat pe valea Secului primul schit numit „Schitul lui Zosima”, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. În acest schit a primit îngerescul chip al schimniciei şi fericitul ctitor Zosin, primind numele de Zosima. Mai târziu, hirotonindu-se, a ajuns cel dintâi egumen al acestei smerite sihăstrii.

Cuviosul Ioil Monahul şi lupta sa cu vrăjmaşul

„Mai rabdă, ticălosule, dacă vrei să mi te faci călugăr, că nu este acum vremea mâncării, ci a rugăciunii!” Aşa se ocăra pe sine însuși bătrânul, atunci când vrăjmaşul îl ispitea să mănânce înainte de vreme, pentru că cea mai aleasă nevoinţă a părintelui Ioil era rugăciunea întărită prin post. Toată viaţa a mâncat o dată pe zi, legume şi verdeţuri fierte.

Cuviosul Nectarie – minunat dascăl şi protopsalt al Sfântului Munte

Prin anul 1845, schimonahii Nectarie şi Atanasie se duc definitiv la Sfântul Munte, unde îşi cumpără o chilie mică lângă mare, în partea de răsărit a Athosului, la locul numit Vigla. În această colibă pustnicească s-a nevoit Cuviosul Nectarie împreună cu fratele său 16 ani, ajungând cel mai mare cântăreţ şi protopsalt al Muntelui Athos din a doua jumătate a secolului XIX.

(Video) Calvarul Aiudului – un monument de suferință

În 1947, conducerea țării a transformat închisoarea din Aiud într-un centru de exterminare a opozanților. În 1992, deținuții care au supraviețuit acestei închisori au luat decizia de a ridica un monument. El a fost înălțat pe locul numit „Râpa Robilor”, acolo unde au fost înmormântați deținuții decedați. Concepția monumentului a fost realizată de arhitectul Anghel Marcu, în colaborare cu Nicolae Goga și Liliana Chiaburu. Monumentul este alcătuit din șapte perechi de cruci, peste care stă așezată una mai mare. Crucile mici simbolizează unitatea în suferință pe care au avut-o cei din temnițele comuniste. Crucea mare, așezată deasupra lor, simbolizează „crucea neamului românesc” – pe care ei au dus-o în spate. În interior se află un paraclis ce a fost sfințit în 2000 de către IPS Bartolomeu, fost deținut al închisorii Aiud. Plăcile inscripţionate cu nume dezvăluie doar într-o mică parte pe cei care au murit în temniţele comuniste. Sub altarul paraclisului se află osuarul cu osemintele care s-au găsit în săpăturile din Râpa Robilor. În osuar se află și o icoană unicat cu Maica Domnului, în care apar și siluete ale mărturisitorilor. În 2004, IPS Andrei Andreicuț a dat binecuvântare părintelui Iustin Pârvu să înființeze un schit. În acest schit, ce are hramul „Înălţării Sfintei Cruci”, sunt pomeniți toți martirii neamului românesc. Doamne, primește jertfa lor!

Pagini