smerenie

Cuviosul Iacob Ieromonahul – caligraf, dascăl şi scriitor de cărţi patristice

Cunoscându-l de aproape şi cinstindu-l pentru nevoinţa sa, Voievodul Ştefan cel Mare i-a cerut să-i scrie un sbornic cu vieţi de sfinţi şi martiri pe lunile aprilie-iunie pentru obştea Mănăstirii Putna, pe care îndată l-a săvârşit. 

Ce ne spun Sfinții Români din biserica nouă a Mănăstirii Pângăraţi?

În lăcașul de rugăciune al Mănăstirii Pângărați, toți sfinții pictați au ceva să-ți spună, fiecare în parte. Iar dacă îți faci timp câteva minute să-i asculți, citindu-le învățătura, cu siguranță vei pleca mai bogat sufletește. Iată ce zice Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec: „Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte, iar cuvântul, chiar şi strigând, supără. Dar dacă cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea”.

Sfântul Daniil Sihastrul – timp de un deceniu, egumenul Mănăstirii Voroneţ

Aducându-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de Mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul, şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În această zi, cu sfat de obşte, Sfântul Daniil, deşi bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.

Sfântul Leontie de la Rădăuţi, făcătorul de minuni

Călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul.
Întotdeauna să mistuim păcatele noastre cu focul pocăinței. (Sinaxarul Mare al lunii iunie, traducere de Dragoș Dâscă)

Care sunt ispitele celor înaintați duhovnicește?

Există și un alt mod, după Părinții noștri, de a comunica cineva cu ispite străine, adică: cel ce clevetește comunică cu ispitele celui clevetit, calomniatorul cu cele ale celui calomniat, cel ce nedreptățește cu cele ale celui nedreptățit – și mai ales când cei nedreptățiți suferă fără murmur pagubă.

Discernământul și perspicacitatea, cele mai comune harisme ale omului obișnuit

Perspicacitatea duhovnicească este dumnezeiască având toate manifestările blândeții, păcii, netulburării și dragostei, pentru că mai degrabă dragostea este toată puterea ei și în mare parte hărăzește celor ce o au o predispoziție iubitoare față de aproapele.

„Cine se roagă numai din carte, acela nu se roagă”

Fără smerenie nu poţi să zideşti. Rugăciunea, dacă este aşezată pe smerenie şi izvorăşte din smerenie, atunci curge, cântă inima. Dar dacă nu este aşezată pe smerenie, deşi te străduieşti, rugăciunea este ca o aramă răsunătoare şi ca un chimval răsunător.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

„Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!”

„Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se smintește și eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!”

Pagini