smerenie

Smerenia este acceptarea a ceea ce suntem

Smerenia este cunoaşterea locului propriu, a pro­priilor capacităţi şi limitări, este acceptarea băr­bătească a ceea ce suntem şi cum suntem.

„Am iubit să fiu ascultător” – interviu cu IPS Părinte Pimen la împlinirea vârstei de 90 de ani

A învățat întâi smerenia și ascultarea, apoi suferința și oprimarea, s-a bucurat mereu de cultura națională și de credință. A fost de la frate de mănăstire și monah la profesor, pedagog, apoi stareț, paroh, muzeograf, dar și reprezentant al Patriarhiei Române la Ierusalim, exarh, Episcop vicar, apoi Arhiepiscop. Vorbește despre horele din satul natal Greabănu ca și cum ar fi fost ieri, dar înțelege cu înțelepciunea de altădată epoca consumeristă prin care trecem.

Fără dragoste, nu-ți poți găsi odihna

De îndată ce dobândeşti sfânta iubire, totul îţi este uşor de făcut, uşor de îndurat.

Sfântul Chiriac de la Tazlău, mare dascăl al liniştii

Cinstitele sale moaşte s-au aşezat de ucenici într-o peşteră pe Măgura Tazlăului şi multe minuni de vindecare se făceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut încă din viaţă şi smeritul Mitropolit Dosoftei şi i-a sărutat moaştele, precum însuşi mărturiseşte: „Apucat-am în zilele noastre părinţi înalţi la podvig (nevoinţă) şi plecaţi la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani şi pe Chiriac de la Tazlău”.

Ucenicia rasoforului Platon, devenit mai târziu marele stareţ Paisie de la Neamţ

Într-o noapte, spre Duminică, Platon a adormit aşa de tare, că nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Când s-a deşteptat, slujba era pe la jumătate. Atunci, de mare mâhnire, a început a plânge şi s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a ruşinat să mai meargă la Sfânta Liturghie şi la trapeză cu fraţii, ci şedea în chilie plângând, atât era de pătruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multă vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci şezând pe un scăunel, ca să se poată deştepta la Utrenie.

„Icoana este dogma transpusă cu ajutorul culorilor”

„În erminia picturii bizantine exista în trecut o slujbă: consacrarea pictorilor. Căci, de fapt, pictorul, chiar și cel laic, este ca un preot. Ceea ce face preotul la altar, face și pictorul, în fața unui panou. Dacă prin Sfânta Liturghie, preotul sfințește, la fel, pictorul sfințește și el, transfigurează o bucată de perete, un panou sau o bucată de scândură”, afirmă părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Lucrarea rugăciunii lui Iisus nu se poate face în afara Bisericii

De nu-i Biserică şi luptă cu patimile, rugăciunea asta e lipsită de orice putere şi folos.

Din milă vine ruga, iar din rugă, mila

Fiecare om pe care Domnul ţi l-a scos în cale să simtă că ţi-e drag, că-i vrei binele şi ai dorinţa vie de a-l ajuta. Să simtă, adică, toţi iubirea ta.

Pagini