smerenie

Pune gard între suflet și gândurile viclene!

Tot lucrul care are întru sine smerenie este cu bună cuviință. Pentru că îndeletnicirea cea netrupească a minții, cu povața înțelegerii Sfintelor Scripturi, spre setea de Dumnezeu, pune gard înlăuntru, între suflet și gândurile de viclenie, și păstrează în suflet amintirea bunătăților viitoare.

Cum se simte un creştin ortodox în prezenţa lui Hristos?

El se simte cu totul şi cu totul păcătos. Acesta este sentimentul lui, aceasta este atitudinea lui, gândirea lui, felul lin de a vorbi.

Familia mai are astăzi o viață de familie adevărată?

Astăzi tot mai des întâlnim doar o aparență a familiei, unde fiecare are propria sa viață: tata are viața sa, mama pe a ei, iar copiii pe a lor. Pe când familia ar trebui să fie un singur organism viu. Tatăl este capul ei, iar copiii și soția formează membrele aceluiași trup. Dacă apare vreo neînțelegere, toți întâmpină greutăți. Fiecare este răspunzător pentru ceilalți.

(Video) „Familia este spațiul desăvârșirii.” – Părintele Visarion Alexa

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Ce mare putere are Psaltirea!

Părinţii noştri citeau zilnic Psaltirea, ca o rugăciune permanentă. Ba unii o ştiau pe de rost şi o spuneau în şoaptă la ascultare sau mergând pe cale. Credincioşii, puţini mai ştiu astăzi doar Psalmul 50. Este păcat că noi nu mai cunoaştem puterea Psaltirii, frumuseţea duhovnicească a psalmilor. Cândva o rosteau în ison sau o cântau, imitând pe sfinţii îngeri. Dar să nu uităm că cititul psalmilor este trupul rugăciunii, iar înţelesul adânc al psalmilor este sufletul rugăciunii. Trupul fără suflet este mort.

Nicolae Cabasila – sfântul umanist

Peste veacuri, a rămas mărturia unui mare om de cultură, care a preferat să rămână necunoscut. Cele două opere principale, „Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii” și „Despre Viața întru Hristos” sunt capodopere ale literaturii creștine. Sfântul Nicolae Cabasila, umanist prin formație, dar isihast prin vocație, a știut să arate că îndumnezeirea și unirea cu Hristos constituie ținta finală a vieții spirituale a fiecărui creștin – și nu doar a călugărilor retrași departe de lume.

Întâlnirea dintre Părintele Dumitru Stăniloae şi Părintele Paisie Olaru

Când au intrat oaspeţii, s-a îndreptat spre tata şi s-a aplecat până la pământ sărutându-i mâna. Tata s-a apărat: „Vai, părinte Paisie, se poate?” şi s-a aplecat la rândul lui, încercând să sărute mâna părintelui Paisie. Apoi s-au îmbrăţişat. Olivier Clement urmărea scena cu ochii în lacrimi şi a îngenuncheat, cerând să fie blagoslovit.

Care este scopul slăbiciunilor și al neputințelor noastre?

Vede cineva în realitate că rănește un suflet, îl topește, îl distruge și tot nu renunță la ego-ul lui; nu vrea. Toată această tiranie pe care sufletul o are înlăuntru o are exact pentru ca să se poată smeri.

Icoana rugăciunii – Deisis-ul din Vladimir

Icoana creează o legătură puternică între om și Dumnezeu. Există o dimensiune obiectivă a limbajului icoanei, dar și o dimensiune cu totul personală, în care se recunoaște oricine se roagă. O icoană poate să deschidă lumea noastră lăuntrică. Rugăciunea ne golește de egoism, făcând loc Celui Căruia ne rugăm.

Cum să ne purtăm cu aproapele nostru, ca să împlinim porunca dragostei?

Spun bătrânii că foamea este cel mai bun bucătar, iar sărăcia cel mai bun gospodar. Tot aşa şi cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea şi smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.

Pagini