smerenie

Monahul Damian Ţâru dorea, încă din copilărie, să-L slujească pe Hristos

Spunea ucenicului său că, pe când era mic, se furişa din casa părintească şi se încuia singur în biserica satului. Acolo petrecea toată noaptea, rugându-se şi citind sfintele cărţi cu lumânarea în mână, iar când se lumina de ziuă, se întorcea din nou acasă. Mama lui, nu o dată, îl bătea să-i spună unde doarme noaptea. Dar el răbda toate, pentru dragostea lui Hristos.

Arhimandritul Sava Cimpoca – cel mai mare copil al unei familii binecuvântate

În anul 1904 a intrat în obştea Mănăstirii Căldăruşani, iar după patru ani a primit schima monahală. Mai târziu, i-au urmat tatăl, cu al doilea frate, care s-a călugărit, primind numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au călugărit în Mănăstirea Ţigăneşti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii şi pe mama cu fiicele, împreună ostenindu-se pentru Hristos, şi unii pe alţii îndemnându-se la rugăciune, la smerenie şi ascultare.

Dumnezeu acoperă uneori darurile cele bune

Duhul cel Sfânt nu se lasă simţit de omul ce-i slab de smerenie. Chiar dacă unii doresc să se mântuiască, Bunul Dumnezeu nu le descoperă darurile veşniciei, pentru că-i este milă de acele suflete.

Ascultarea este taina vieţii duhovniceşti

Cu ascultare te schimbi în toate. Devii treaz, înţelept, devii în toate nou. M-a iubit Hristos şi mi-a dat harul de a face ascultare. Iar eu, smeritul, puţin am simţit-o, şi tot ceea ce am, de la ascultare am. 

Biserica este mama noastră, de la ea aflăm adevărul lui Dumnezeu

Biserica este spaţiul cel mai important din această lume, unde Dumnezeu Însuşi îşi adăposteşte turma de furtunile acestei vieţi, purtând-o spre portul cel sigur şi liniştit al Raiului, precum îşi conduce un pilot corabia sa încărcată de comori spre liman. 

Protosinghelul Emilian Olaru şi nevoința rugăciunii neîncetate

Nevoinţa sa pe care o săvârşea în taină era îndeosebi neîncetata rugăciune, la care adăuga desăvârşita ascultare, blândeţea, milostenia, neosândirea, bunătatea, tăcerea şi râvna sa mare pentru sfintele slujbe.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – care sunt datoriile şi ispitele călugărilor?

Monahii sunt datori să-şi păzească făgăduinţa pe care au făcut-o la călugărie, înaintea lui Hristos şi a Sfântului Altar, adică ascultarea necondiţionată, sărăcia de bunăvoie şi fecioria. Toate patimile călugărilor şi ispitele se nasc din două păcate: din neascultare şi din lenevirea la rugăciune.

Cele trei chipuri ale cinstirii de Dumnezeu

Dumnezeu cu harul Său cel atotputernic va curăţa, precum ştie, păcatele noastre.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Să înțelegem sensul celor care ni se întâmplă!

Cine nu scoate sens din păcatele în care cade acela va repeta păcatul, până când va înţelege de ce i se lasă lui acel păcat, pentru că până a ajunge la virtuţi trebuie să învăţăm din păcate, iar acesta este un început al virtuţii.

Pagini