smerenie

Dragostea care tămăduiește

Suntem noi măcar cât de puțin asemănători sutașului? Dacă da, cum? Dacă nu, de ce? Să medităm atent la aceasta și folosul va fi unul pe măsură. Îndrăzniți!

Sfântul Cuvios Pamvo ‒ drumul spre sfințenie

Fața lui strălucea adesea ca fulgerul și îi învăța pe mireni să îi respecte pe monahi, căci aceștia vorbesc adesea cu Dumnezeu.

Sutașul din Capernaum, omul de care S-a minunat Domnul Hristos

Când s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt și-a mărturisit credința. A spus că are un servitor care este bolnav și l-a rugat pe Domnul Hristos să-l vindece. Avea credința că Domnul Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credința că poate să facă lucrul acesta de la depărtare, nu numai din apropiere. 

IPS Ioachim: „Sutașul anticipează importanța rugăciunii pentru alții”

Întâlnirea providențială a lui Hristos cu acest centurion roman imediat după cuvântarea din Muntele Măslinilor este paradigma care arată, pe de o parte, universalitatea mesajului Evangheliei și a participării tuturor neamurilor la darul mântuirii lui Dumnezeu, iar pe de alta direcția greșită în care se îndreptase Israel prin înțelegerea și împlinirea formală a Legii. Nu doar pentru evrei, ci și pentru noi, creștinii de astăzi, sutașul din Evanghelie rămâne un exemplu.

(Video) Este firesc ca într-o familie să existe momente tensionate?

Cuviosul Stahie Arhimandritul, cel mai ales egumen al Mănăstirii Probota din secolul XV

În anul 1465, mama voievodului, doamna Oltea, simţindu-şi sfârşitul aproape, a fost călugărită de Cuviosul Stahie cu numele de monahia Maria. Apoi, răposând în acelaşi an, a fost îngropată în cripta bisericii de soborul părinţilor. La slujba prohodului au luat parte însuşi marele domn, Mitropolitul Teoctist şi toţi dregătorii Moldovei. După un an a răposat şi soţia voievodului, Evdochia, şi a fost aşezată de arhimandritul Stahie în aceeaşi criptă.

Protosinghelul Iosif Rusu – la Judecată, de partea noastră vor sta toți cei cărora le-am făcut bine

„Vai, tată, ce o să facem noi la Judecată? Acolo toate faptele noastre ne vor ieşi înainte! De aceea avem nevoie de rugăciune, de smerenie, de lacrimi şi metanii. Să te rogi, tată, să te închini lui Dumnezeu, să îndemni, să faci milostenie. Dacă nu ai ce da, măcar un cuvânt bun să dai săracului, să nu plece nemiluit, că Dumnezeu îl trimite spre mântuirea noastră.”

Protosinghelul Vichentie Mălău dădea totul la săraci, chiar şi cămaşa de pe el

Cum bătea cineva în uşă, îndată deschidea şi zicea: „Vai, a bătut Hristos la uşa chiliei mele şi nu am ce să-i dau milostenie!”. Şi îndată lua ce găsea în cale şi împărţea. La urmă, adăuga: „Vino să mănânci la trapeză. Nu cumva să pleci flămând!”. Şi îl servea cu mâinile sale. Apoi îl petrecea până la ieşire.

Harismele, înfățișarea și caracterul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

În relaţiile sale cu ceilalţi, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul era simplu, spontan şi avea un mod propriu, o artă duhovnicească de a se apropia, de a comunica şi de a te odihni. Te urmărea în tăcere, cu o atenţie încordată, te lăsa să vorbeşti şi se punea în situaţia ta. Faţă de ceilalţi se purta cu sensibilitate şi fineţe, iar cu sine însuși era aspru. Aceste contraste în caracterul său constituiau o minunată armonie: îngăduinţă faţă de ceilalţi şi asprime faţă de sine, linişte şi sociabilitate şi simplitatea credinţei şi agerimea minţii, respectarea cu evlavie a tipicelor şi duhul libertăţii.

Când cerem smerenie, să primim smeririle

Noi nu ne gândim că Dumnezeu, pentru a ne ajuta, îngăduie ca fratele nostru să se poarte urât, și atunci ne supărăm pe aproapele. Și deși cerem de la Dumnezeu smerenie, cu toate astea nu primim prilejurile pe care El ni le trimite ca să ne smerim, ci ne răzvrătim.

Pagini