soție
 

În lumea „relaţiilor de unică folosinţă”, amintește-ți: căsătoria este veșnică și Taină dumnezeiască

Atunci când oamenii ştiu că legătura căsătoriei este veşnică, se străduiesc să-şi depăşească slăbiciunile, să se smerească, să caute compromisul, nu să năzuiască din răsputeri să-l remodeleze pe celălalt. Familistul este dator să înveţe să-şi stăpânească vorbele şi gândurile, ca să nu-l poarte unde nu trebuie, căci de pe urma gândurilor noastre păcătoase, a vorbelor grosolane, tăioase, necugetate, suferim nu numai noi înşine, ci suferă şi cei care ne sunt dragi.

Cum să-ți alegi mireasa?

Dacă soții ar împărți în mod egal, creștinește, toate greutățile vieții, atunci oamenii ar viețui bine și aici pe pământ. Însă cum soții sunt adeseori neîntăriți în bine, schimbători, ambii sau unul dintre ei, atunci nici bunăstarea noastră pământească nu sporește.
Întrebare pe tema sarcina

Soția mea a pierdut sarcina. Ce putem face?

M. întreabă:
Părinte, am o întrebare la dumneavoastră, dacă este cu putință. Soția mea a pierdut sarcina la spital în Italia. Ce putem face eu și soția mea, în afară de a merge la duhovnic, să ne spovedim? Am văzut că cineva a scris un comentariu să punem chiar și un nume și să îl pomenim, dar nu știm nici măcar ce urma sa fie, fetiță sau băiețel?
Răspuns:
Doamne ajută! Îmi pare foarte rău pentru pierdere pe care ați suferit-o. Dumnezeu să vă mângâie sufletele! Este nevoie să mergeți amândoi să vă spovediți la părintele duhovnic, ca să vă găsiți cât mai repede pacea sufletească. Nu puneți nume! Copiilor din sarcini pierdute nu li se pun nume și nu pot fi pomeniți. Ei sunt în purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Ai încredere că Dumnezeu știe ce e mai bine! Voi să aveți grijă unul de altul și faceți tot... (citește tot răspunsul)
pr Andrei Atudori

Cea mai importantă greșeală este a mea

Îmi amintesc că o pereche a venit la Părintele Sofronie ‒ erau certați ‒ și era limpede că unul era mai vinovat ca celălalt. Și Părintele Sofronie a întrebat-o pe soție: „Cât la sută crezi că ești vinovată?”.

Declarație de dragoste pentru soția ta

Să fim buni şi blajini cu toată lumea, dar mai ales cu soţiile noastre. Să nu ţinem decât la un lucru: depărtarea oricărui motiv de întristare, aşezarea în casa noastră a unei păci desăvârşite, ca astfel femeia să închine bărbatului toată grija ei, iar bărbatul să se destăinuie ei, după alergăturile şi necazurile de afară, ca într-un adăpost, ca acolo să găsească, aproape de ea, mângâierile dorite.

Explicația expresiei „cei doi soți devin una”

Cea mai mare binefacere a căsătoriei este dragostea adevărată dintre două fiinţe omeneşti – faptul că eşti cu adevărat iubit de o altă fiinţă, pe care o iubeşti cu adevărat. Sfântul Ioan Hrisostom vorbeşte despre inefabila unitate dintre femeie şi bărbat în contextul unei astfel de iubiri.

„Tu stai şi fierbi cafeaua aici, iar soţul tău îşi îngroapă soţia. Fugi repede acolo!”

„Oh, frumoasa mea, spuse Xenia adresându-se fetei, tu stai şi fierbi cafeaua aici, iar soţul tău îşi îngroapă soţia în Ohta. Fugi repede acolo!”

Soția poate fi capul familiei?

Da, în ziua de astăzi putem vedea foarte frecvent familii în care femeia îndeplineşte rolul de cap, iar bărbatul se află într-o situaţie subordonată, dar credeţi că ei sunt fericiţi în condiţiile acestea? Căci scopul familiei nu este cel de a funcţiona aşa, târâş-grăpiş, ci de a trăi în fericire, în dragoste şi în unitate.

Mănăstirea nu este o fugă de responsabilitățile vieții, ci o chemare dumnezeiască

Mănăstirea nu este aşa cum îţi închipui tu: „mănăstire liniştită, rugăciune, împlinire senină a ascultărilor”. Aceasta este o viaţă maşinală. Nici nu-ţi închipui tu prin ce războaie şi ce ispite au de trecut cei ce au păşit în această arenă a vieţii duhovniceşti!

Iubirea din familie este temelia pentru împlinirea în viață și în veșnicie

Conceptul creștin de familie și de iubire familială are un caracter special. El este înrudit cu conceptul trinitar al lui Dumnezeu: o ființă umană nu poate exista complet singură. Ea devine pe deplin umană numai într-o relație de iubire cu alte ființe umane.​

Pagini