spovedanie

Preotul nu propovăduiește învățătura sa, ci pe cea a lui Dumnezeu

Ține minte că dacă omul nu spune tot părintelui duhovnicesc, atunci drumul îi este strâmb, iar când spune tot, mer­ge drept în Împărăția Cerurilor.

Să păzim poruncile lui Dumnezeu şi, cu dânsele, sufletele noastre! (Sfântul Paisie de la Neamţ)

Spunea unul dintre ucenicii săi: „Treizeci de ani am trăit pe lângă dânsul şi nu l-am văzut niciodată întristându-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se întrista tare, când vedea călcându-se vreo poruncă dumnezeiască, şi mai ales de bunăvoie. Că sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului”.

Prin spovedanie devenim conștienți de frumusețile interioare

Fiecare Spovedanie ar trebui să-l facă pe credincios conștient și de bunătățile lui interioare, care cu cât sunt oferite mai mult și mai dezinteresat altora, cu atât devin mai strălucitoare, deși nu trebuie să se mândrească cineva pentru asta.

Canonul nu este o pedeapsă pentru păcate, ci un tratament

Patimile cultivate ani de-a rândul trebuie scoase prin lacrimi și nevoințe, printr-un efort susținut, conștient și serios, altfel vindecarea omului și viața lui religioasă nu sunt decât niște iluzii, iar suferința (boala, neliniștea) omului va rămâne pe mai departe netratată.

Sfaturile Părintelui Cleopa pentru o spovedanie curată

„Să nu zici la spovedanie că este de vină cutare, sau că este vinovat diavolul, că atunci râd diavolii de tine cu gura până la urechi! Ci să spui: «Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana».”

„Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”

Aprinde-te cu lumina bucuriei sfinte, copila mea, şi o să fii mult mai frumoasă decât Miss Bucureşti. Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: „Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e! Eu sunt frumoasă şi atât de nefericită! Cum e posibil?” Hai, curaj!

Ieroschimonahul Paisie Olaru – duhovnicia, cea mai grea misiune din viaţa de mănăstire

Duhovnicia este cea mai grea ascultare din viaţa de mănăstire. De duhovnic depinde mântuirea sau osânda fiecărui suflet care îi este încredinţat. De el depinde călugăria fraţilor de mănăstire. Cu dezlegarea lui se împărtăşesc şi călugării şi mirenii şi tot cu dezlegarea şi pe garanţia lui se hirotonesc candidaţii la preoţie. Mare răspundere are un duhovnic şi de aceea el se mântuieşte mult mai greu decât un călugăr sau un mirean.

„Liniștea a revenit în familia noastră și asta se datorează milei Maicii Domnului”

Oameni buni, recunosc că am fost precum Toma. Eu țin duminicile și merg la Sfânta Liturghie, țin posturile și încerc să fiu, cu toate neputințele mele, și un bun creștin. Cu toate astea, nu am îndrăznit să cred, dar tata nu mai pune picătură de alcool în gură, liniștea a revenit în familia noastră și asta se datorează milei Maicii Domnului. 

Ultima împărtășanie a unui muribund

Nu putem să refuzăm ultima împărtășanie care îl însoțește pe om, dacă el dorește aceasta. Este adevărat, canoanele impun câteodată interdicții și îndepărtarea de la Biserică, chiar și pe patul de moarte. Însă, de obicei, interdicțiile sunt excluse în cazurile celor aflați pe patul de moarte.

Împietrirea sufletească – o primejdie?

A scoate la iveală o astfel de pătimire și a convinge bolnavul să se pocăiască implică o mare nevoință, necesită mare pricepere, cere multă dragoste și purtare de grijă din partea duhovnicului.

Pagini