Darul cunoașterii gândurilor, pe care Bunul Dumnezeu i-l dăruise Părintelui Paisie pentru marea dragoste pe care o avea pentru mântuirea tuturor, îl ajuta foarte mult în păstorirea sufletelor. Mulți dintre ucenicii săi mărturisesc că părintele le răspundea la problemele și gândurile lor încă înainte de a le spune ei.

Unui tânăr, care a venit prima oară la spovedanie și stătea la îndoială, gândindu-se dacă Părintele Paisie are într-adevăr acest dar, părintele i-a spus: „Tătucuță – că așa spunea el fiecăruia – tătucuță, încă te mai îndoiești?”. Apoi, la spovedanie, în timp ce tânărul ținea hârtia cu păcatele în mâini, așteptând să le spună părintelui, Părintele Paisie i-a acoperit capul cu epitrahilul și a început să-i zică: „Nu cumva ai făcut așa, sau așa…?”. Iar acesta a început să se cutremure, căci părintele parcă „citea” de pe foia lui, negreșind niciun cuvânt, în timp ce el urmărea cu ochii foile scrise. Și Părintele a spus tot ce scria pe foile lui.

(Părintele Paisie Olaru, povățuitor spre poarta Raiului, în memoriam, Editura Trinitas, 2005, pp. 322-323)