stareț

Cuviosul Ioasaf Apostoliu – o viață de 119 ani, din care peste 70 de ani de călugărie și duhovnicie

Era întru toate măsurat şi cu dreaptă socoteală. Nici cu totul aspru, nici uşor iertător; nici ţinând mânia asupra cuiva, nici prea blând cu fiecare; nici multe grăind, nici în zadar vorbind. Ci vorbea puţin, pe înţeles şi potrivit cu rana fiecăruia. Iar cuvintele sale părinteşti, ca nişte săgeţi duhovniceşti alinau durerea, potoleau ispita, izgoneau patima şi răneau inima cu dragostea lui Hristos, căci era întărit de darul Duhului Sfânt.

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Grija de copii este cea mai frumoasă rugăciune

Cu discreție și cu un zâmbet, starețul îi spuse tatălui: „M-am bucurat pentru tine, aseară. Ai cântat toată noaptea și te-ai rugat. Bine ai făcut! Dar ai fi avut o mai mare binecuvântare și răsplată dacă stăteai măcar jumătate de oră, și nu trei ore, aproape de soția ta și o ajutai pentru a-i hrăni și culca pe copii. Pentru că pentru voi, cei căsătoriți, metanierele și metaniile sunt copiii voștri. Când vor crește, veți avea timp să faceți celelalte lucruri”.

„Cine se roagă numai din carte, acela nu se roagă”

Fără smerenie nu poţi să zideşti. Rugăciunea, dacă este aşezată pe smerenie şi izvorăşte din smerenie, atunci curge, cântă inima. Dar dacă nu este aşezată pe smerenie, deşi te străduieşti, rugăciunea este ca o aramă răsunătoare şi ca un chimval răsunător.

Sfântul Cuvios Onufrie Pustnicul, făcătorul de minuni de la Sihăstria Voronei

Odată, mergând la vânătoare în pădurile Voronei, un boier din sfatul ţării, care avea o fiică bolnavă de epilepsie, a ajuns până la chilia marelui sihastru Onufrie. Deci, fiindu-i sete, a luat câteva mere căzute jos pe mormântul cuviosului. Din acestea mâncând acasă copila bolnavă, îndată s-a vindecat de boală. Asemenea şi alţi bolnavi, care veneau la mormântul lui, se făceau sănătoşi. Din această pricină, credincioşii din partea locului îl cinsteau ca pe un sfânt pe pustnicul Onufrie.

Ucenicia rasoforului Platon, devenit mai târziu marele stareţ Paisie de la Neamţ

Într-o noapte, spre Duminică, Platon a adormit aşa de tare, că nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Când s-a deşteptat, slujba era pe la jumătate. Atunci, de mare mâhnire, a început a plânge şi s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a ruşinat să mai meargă la Sfânta Liturghie şi la trapeză cu fraţii, ci şedea în chilie plângând, atât era de pătruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multă vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci şezând pe un scăunel, ca să se poată deştepta la Utrenie.

Ieromonahul Amfilohie, primul egumen al Mănăstirii Pângăraţi

Neavând schitul biserică încăpătoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multă vreme Sfântului Mucenic Dimitrie să-i trimită un om milostiv pentru a-l ajuta să zidească o biserică nouă din piatră. Pe la anul 1560, spune tradiţia, zăbovind domnitorul Alexandru Lăpuşneanu la Piatra-Neamţ, i s-a arătat marele mucenic în vis şi i-a poruncit să zidească o biserică de piatră la Schitul lui Simeon. Aşa s-a înnoit această sihăstrie sub egumenia lui Amfilohie, luând denumirea de Mănăstirea Pângăraţi.

Stareți din vechime ai Mănăstirii Pângăraţi

Alături de cei doi întemeietori, Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie, Mănăstirea Pângărați a fost îmbogățită de o pleiadă de monahi vrednici care s-au străduit să înmulțească roadele înaintașilor și să înfrumusețeze moștenirea voievodului Alexandru Lăpușneanu.

Minunea Sfântului Arhanghel Mihail de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte (6 septembrie)

Pe 6 septembrie se face pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte.

Pagini