stareț

Cum şi-a pierdut Monahul Veniamin Iorga pacea duhovnicească, călcând porunca ascultării

„Vină, părinte, în căruţa ascultării. Numai să iei aminte, că aici poţi avea mai multe ispite decât în pustie. Că vii de la voia sfinţiei tale la voia altuia. Dar de vei face ascultare în tăcere şi rugăciune, vei afla multă linişte în suflet.”

Protosinghelul Mihail Bădilă – duhovnicul cu darul rugăciunii

Cea mai aleasă faptă bună a părintelui Mihail era râvna lui pentru rugăciune, pentru slujba bisericii. Timp de peste 50 de ani a fost nelipsit de la toate slujbele bisericeşti de zi şi de noapte. Ori citea, ori cânta la strană, ori slujea cele sfinte, ori se ruga în taină cu Rugăciunea lui Iisus.

Peştera părintelui Antipa Dinescu de lângă Mănăstirea Stavronikita

Retrăgându-se din nou în Athos, s-a nevoit opt ani împreună cu ucenicul său, într-o peşteră zidită pe malul mării.

Starețul Porfirie Bucurescu – 22 de ani de bună rânduială a obștii de la Frăsinei

Sub stareţul Porfirie, Mănăstirea Frăsinei ajunsese cea mai renumită sihăstrie din ţară, numărând până la 60 de părinţi şi fraţi. Rânduiala acestei sihăstrii era aceasta: călugării luau parte la toate slujbele din biserică. Ascultarea se făcea în deplină tăcere, unită permanent cu Rugăciunea lui Iisus. Masa era de obşte. Fiecare servea cu înfrânare cât îi trebuia. Chiliile, bucătăria şi biserica nu se încuiau. Părinţii se sileau să citească sfintele cărţi, să-şi facă regulat pravila şi canonul de chilie, să postească şi să se roage cât mai mult.

Mitropolitul Iosif Muşat, primul ierarh al Moldovei

Cea dintâi grijă a Mitropolitului Iosif Muşat a fost să sfătuiască pe Alexandru cel Bun, nepotul său, să aducă de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al ţării şi mângâiere a poporului binecredincios. Apoi, însuşi mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoţi şi cu mult popor, în frunte cu însuşi voievodul, de au întâmpinat sfintele moaşte mai jos de Iaşi, la locul numit „Poiana Vlădicăi” şi le-au aşezat cu mare cinste în biserica Mirăuţilor din capitala Moldovei.

Chilia „Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana” – Kareia, Athos

Chilia „Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana” din Kareia aparţine Mănăstirii Iviron și este una din cele mai vechi așezăminte athonite cu viaţă monahală neîntreruptă.

În timpul Liturghiei, cu toții ne aflăm în fața Preasfintei Treimi

Să fim cu atenţie, cu mintea curată de grijile lumii şi cu mare frică de Dumnezeu, pentru că în timpul Sfintei Liturghii se jertfeşte Hristos pe Jertfelnic pentru mântuirea noastră! Mi-aduc aminte de un frate al părintelui Cleopa, anume monahul Gherasim, cu viaţă foarte aleasă, că, fiind bolnav, cerea să-l aducă fraţii cu targa la biserică, numai să nu piardă Sfânta Liturghie.

Stareţul care a construit două spitale: Arhimandritul Neonil Buzilă

Marele stareţ, fiind foarte milostiv şi iubitor de oameni, a purtat grijă după putere şi de cei bolnavi. Astfel, a zidit în Mănăstirea Neamţ o bolniţă încăpătoare (în locul celei arse în 1841), pentru călugării bătrâni şi bolnavi din lavră, pentru cei ce se nevoiau în schiturile şi pădurile dimprejur şi chiar pentru mireni. Alături, a amenajat o farmacie şi a rânduit câţiva călugări „bolniceri” şi un medic. Iar la Târgu-Neamţ zideşte, în anul 1852, un spital mare, cu etaj, pentru 200 de bolnavi.

Urât este la Domnul omul prost și mândru

Atunci eu, în loc să fac metanie și să zic: „Iartă-mă, preacuvioase părinte”, m-am mâniat și am fugit în pădure, zicând în mintea mea că numai din răutate mi-a făcut acest gest, ca să mă facă de rușine față de lume.

Testamentul duhovnicesc lăsat de Protosinghelul Ioanichie Moroi ucenicilor săi

„Marţi mă duc la Tata! Marţi mă duc la Tata!” Într-adevăr, marţi, 5 septembrie 1944, Protosinghelul Ioanichie Moroi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând în urmă o obşte aleasă de 40 de călugări.

Pagini