stareț

Protosinghelul Ioanichie Moroi avea, pentru fiecare, cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare

Uneori, venea la bătrânul câte un frate supărat de ispite, iar el îl învăţa, zicând: „Nu ai binecuvântare să pleci nicăieri din mănăstire, când eşti tulburat. Că mintea tulburată nu poate niciodată să judece şi să ia o hotărâre după voia lui Dumnezeu”.

Puterea extraordinară a ascultării

Şi alţii râdeau de el, zicând: „Ăsta nu-i prea sănătos! Udă un lemn uscat”. Ce-a făcut Dumnezeu după trei ani? Minunea minunilor! Lemnul cel uscat a prins rădăcină în nisip, a crescut, s-a făcut pom mare şi a făcut mere frumoase. Şi a luat stareţul în poala hainei şi a dus la trapeza mănăstirii, spunând: „Luaţi, fraţilor, şi mâncaţi din roadele ascultării fratelui Ioan!”.

Ieroschimonahul Nectarie, al doilea ctitor al Schitului Prodromu, Muntele Athos (1800 - c. 1900)

Ieroschimonahul Nifon, fiind stareţ, se îngrijea mai mult de cele duhovniceşti ale obştii, iar părintele Nectarie, fiind iconom al schitului, se îngrijea mai mult de cele ale Martei. Aduna bani din ţară, aducea materiale pentru zidirea bisericii şi a chiliilor, transporta alimente cu corabia şi odihnea pe toţi.

Cuviosul Iacov Tsalikis și traista care nu se golea niciodată

Şi lucru minunat era că de cele mai multe ori trăistuţa se umplea fără ca el însuşi să pună ceva în ea. Dar stareţul nu suferea să o vadă plină, deoarece ştia foarte bine că, pentru a se umple singură, el trebuia să dea mereu.

Mănăstirea Turnu de pe valea Oltului

La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, într-un loc retras, pe malul stâng al Oltului, se înalţă silueta zveltă a mănăstirii de călugări Turnu, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia.

„Numai prin credinţă, fără fapte, nu este cu putinţă mântuirea” – Sfântul Paisie de la Neamţ

În Mănăstirea Neamţ zidi spital pentru bolnavi şi case de oaspeţi. Stareţul rânduia pe cei bătrâni şi bolnavi la spital, încredinţându-i fratelui Onosie, bolnicerul mănăstirii. El cerea îngrijitorilor să slujească bolnavilor ca lui Dumnezeu, să le dea mâncare cât mai bună, pâine albă şi vin, să-i spele săptămânal şi să le menţină curăţenie exemplară în bolniţă.

Sfântul Paisie de la Neamţ – „Chemarea numelui lui Iisus este mântuitoare”

„Artă numesc Sfinţii Părinţi această dumnezeiască rugăciune, pentru că precum arta nu o pot învăţa oamenii singuri, fără un dascăl, aşa nu este cu putinţă deprinderea rugăciunii lui Iisus, fără un iscusit povăţuitor.”

Sfântul Paisie de la Neamţ aducea mângâiere după nevoia sufletească a fiecăruia

Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie că avea atât de mare dar de a convinge, încât şi pe cel mai trist îl putea mângâia şi linişti cu cuvintele sale, şi pe cel descurajat îl putea îmbărbăta şi întări. Iar unde trebuia, mustra, ruga, îndepărta, îndelung răbda şi când nu izbutea, alunga de la sine.

Mănăstirea Decani – Serbia

Una dintre cele mai reuşite lucrări de artă bizantină, Mănăstirea Decani a fost ctitorită de Sfântul domnitor Ştefan Uros III Decanski, pe râul Bistrica, sub văile povârnite ale munţilor Prokletije.

Protosinghelul Vichentie Mălău – dăruit Bisericii trup și suflet

Odată a venit la mănăstire prefectul cu câţiva profesori. Părintele Vichentie, îmbrăcat într-o haină rea, văruia biserica: „Unde este stareţul mănăstirii?, l-au întrebat ei. Am vrea să vorbim cu dânsul”. „Mă duc să-l caut. Aşteptaţi puţin!”, a zis părintele. Dar ei, înţelegând de la alţii că el este stareţul şi văzându-l aşa rău îmbrăcat, îndată au plecat.

Pagini