suflet

Dacă inima bate în pieptul nostru nu înseamnă că nu-i și pentru altcineva inimă

Inima nu-i făcută numai să poarte sângele din noi, cum se întâmplă și la dobitoace, ci mai ales să poarte, tot atât de sigur, duhul din noi.

Cum să ne revenim când suntem părăsiți?

Să credem că dacă se prăbușește totul este foarte bine, căci se prăbușește acum, la începutul unei relații și nu altădată. Adică într-un viitor când era mai complicat de rezistat.

Părintele Patriarh Daniel: „Biserica a învăţat preocuparea pentru cei bolnavi din însăşi viaţa şi lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos”

Patriarhul Daniel a reamintit în predica din Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum faptul că primele instituţii medicale, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, au fost înfiinţate de Biserică. Preafericirea Sa a evidenţiat că îngrijirile paliative specifice Bisericii implică şi rugăciune pe lângă actul medical.

„Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără”

Ai auzit de paza minții? Mintea trebuie păzită, că altfel se cuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minții: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”? Ia, zi matale în minte această rugăciune și ai să vezi ce bine adormi și ai să te odihnești.

Cuvântare la pomenirea Sfinților șapte Mucenici Macabei și a maicii lor Solomoni

Cum de nu i-a ieșit sufletul din trup acestei mame? Vă voi spune eu, pentru că ea nu era lipită deloc de cele pământești, ci avea privirea ațintită doar spre veșnicie.

Câtă importanță se cade să acordăm sănătății trupești?

Trupul rămâne esențial pentru mântuirea omului deoarece, fără acesta, sufletul singur n-o poate dobândi, trupul fiind resortul prin care sufletul se exprimă. De aceea, omul trebuie să dovedească multă înțelepciune în tratamentul aplicat trupului. Sfinții Părinți ne recomandă discernământul şi înfrânarea: nici să-i satisfacem trupului toate poftele, fiindcă astfel devenim robi ai patimilor, iar sufletul va ajunge subjugat de trup, dar nici să exagerăm cu „disprețul” față de trup, nevoindu-l ori ostenindu-l peste măsură.

Îndemnuri pentru suflet, la început de post

Începe Postul, suflete, pornește și tu pe cale! E cale de smerire, dar mai presus de toate, e cale de Iubire. Nădăjduiește, suflete, în Iertare, în Mântuire, în Bucurie, în tămăduirea de neîndrăzneală! Și din când în când, și din gând în gând, oricând vei găsi un moment de răgaz sau de iscoditoare tulburare, repetă-ți lin: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!”.

Pandemia și nevoia omului de spiritualitate

Împotriva „depresiei de pandemie”, dar și a „pandemiei de depresie” ce va urma, Sfinții noștri Părinți ne recomandă să ne statornicim întru credință, să înmulțim rugăciunea, să ne inspirăm din modelele de adevărată credință, să ne întărim în nădejde, să ne fortificăm prin pocăință, privindu-le pe toate, precum ne îndemna Sfântul Ioan Scărarul, cu un surâs duhovnicesc. Nu un surâs de superioritate și trufie, ci în așteptarea ajutorului și a ușurării din partea lui Dumnezeu.

Omul deplin este omul care trăiește în Duhul

Omul nu este om deplin și nu trăiește cu adevărat decât dacă trăiește în Duhul; altfel, el este mutilat, nedesăvârșit și este ca și mort.

Părintele Patriarh Daniel: „Să facem binele din proprie inițiativă, cum a mers și Hristos în Gadara, la cei mai chinuiți și părăsiți”

Mântuitorul a mers din proprie inițiativă „acolo unde demnitatea umană, ființa umană a fost cel mai mult chinuită, abandonată, părăsită, izolată și umilită”, a spus Patriarhul Daniel în predica sa de duminică. Și noi să facem binele din proprie inițiativă, a adăugat el: „Unde vedem că este multă suferință, singurătate și umilință, să mergem să ajutăm după posibilități și mai ales prin rugăciune, prin prezență, prin cuvânt și prin faptă”.

Pagini