suflet

Să avem un comportament cu discernământ

Cu oamenii cunoscuţi este bine să luăm aminte în discuţii, căci dacă nu există un subiect comun, se începe o discuţie duhovnicească şi se termină în bârfă. 

Focul mântuitor al pocăinţei

Simţămintele de pocăinţă sunt gata să se nască în inimă de la sine după conştientizarea păcatelor şi vinovăţiei proprii; însă şi tu să le ajuţi să se dezvolte şi să le stârneşti din ce în ce mai puternic. Sufletul să ardă în ele ca un foc: cu cât va arde mai mult şi cu cât va fi mai puternică arderea, cu atât va fi mai mântuitoare. 

Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord comemorează 30 de ani de la căderea comunismului

Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord comemorează 30 de ani de la căderea comunismului, prin dialoguri de suflet cu Marcel Petrișor și Marius Vasileanu.

„Părinte, ce să fac, mă enervez foarte repede!”

Dumnezeu a pus mânia în noi. Ea este nervul sufletului. Este putere. Ne-a dat-o Domnul ca, prin ea, să luptăm împotriva patimilor şi a diavolului. Aceasta este întrebuinţarea corectă a mâniei. Luăm această putere de la diavol şi o dăm lui Hristos. Dăruieşte-te lui Hristos cu forţă, cu nerv!

Este posibil să întâlnim și să nu recunoaștem sufletul pereche?

Se întâmplă ca omul să nu vadă ceea ce îi trimite Dumnezeu şi să nu primească darul ca atare. Aceasta mai ales atunci când sufletul său este cuprins de ceea ce i se pare lui a fi dragoste, dar care de fapt nu este decât o pasiune bolnăvicioasă pentru altcineva, atunci când omul îşi creionează în suflet un chip fictiv al persoanei alese care, de cele mai multe ori, îl refuză. Sau ne mirăm de ce vreo femeie evlavioasă nu şi-a găsit soţ, dar Dumnezeu ştie ce ispite ar fi putut avea aceasta şi cum i s-ar fi schimbat caracterul dacă ar fi fost mama unei familii.

Să nu răspundem la „telefonul” ispitelor

Avem nevoie de multă luare-aminte ca să nu primim deloc „telefoanele” viclene ale vrăjmaşului (gândurile rele) şi să nu întinăm „Biserica Sfântului Duh” (I Corinteni 6, 19), căci altfel ne va părăsi harul lui Dumnezeu şi ne vom întuneca.

Milostivul Arhimandrit Chiriac Nicolau, de la Mănăstirea Neamţ

După război, sergentul Constantin Chiriac se întoarse acasă şi intră ca frate în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul Timotei, văzând ascultarea şi osârdia sa la cele duhovniceşti, l-a făcut călugăr, apoi diacon şi preot. Căutând să împlinească cu nepătată conştiinţă rugămintea generalului mort departe de ţară, ieromonahul Chiriac Nicolau a folosit banii încredinţaţi pentru alinarea bolnavilor şi luminarea copiilor neştiutori de carte.

Oamenii care nu mor niciodată

Nu murim niciodată. Trăim de două ori: o existenţă mică, terestră, limitată, după care închidem ochii trupului şi trăim celălalt mod de existenţă, viaţa sufletului. Aceasta este tragedia omului care trăieşte voluntar în păcat, dar şi fericirea lui, dacă ascultă de poruncile Domnului arătate în Biblie şi propovăduite de Sfânta Biserică.

Câtă bucurie simte omul care face voia lui Dumnezeu!

Cine are cuvântul lui Dumnezeu şi se conduce mereu, ascultător, după el, ştie totdeauna unde va ajunge. Acela ştie că se duce spre Dumnezeu, că se duce după Dumnezeu şi că va ajunge la Dumnezeu, pentru că un astfel de suflet umblă în lumină. Ce plină de siguranţă este inima lui, ce plină de bucurie este faţa lui, ce strălucitoare este privirea lui!

Apropie-te de Dumnezeu cu amintirea iubirii!

Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu nu prin amintirea morţii, ci prin amintirea iubirii Lui, şi îşi întorc sufletul spre cele de Sus, rugându-L pe Dumnezeu (aici, Bătrânul şi-a ridicat mâinile şi privirea) să le dăruiască iubirea Lui, ca şi ei să ajungă să poată iubi. Şi, astfel, se află pe drumul mântuirii.

Pagini