taina pocăinței

Dumnezeu arată toată mila Lui și toată compătimirea față de cel care se pocăiește

Din pricina acestei iubiri nesfârșite a lui Dumnezeu față de omul căzut și din pricina firii schimbătoare și a dispoziției iubitoare de păcat a omului, sfânta noastră Biserică a consfințit pocăința ca o taină necesară pentru mântuire. Domnul nostru, întemeind Biserica Lui, a dat ucenicilor Lui și urmașilor lor harisma de a dezlega păcatele.

Cu Iisus trebuie să ne hrănim permanent, deoarece trăim permanent

Are o foarte mare valoare că te-ai împărtășit cândva, dar de la acel „cândva” ai trăit mereu cu gândul la alt „cândva” din viitor. Permanent avem nevoie de Hristos. El ni se dăruiește: „Iar Eu cu voi sunt”. Dacă a fost o dată cu Apostolii, ce nevoie mai era să mai fie o dată cu ei? A fost permanent cu ei! „Iar Eu cu voi voi fi”. Căci lupta e continuă, în tine, pentru desăvârșirea ta.

Răceala dintre soţi este consecinţa păcatelor

Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să fie depășită această răceală, trebuie să fie dusă o viaţă creştinească.

„Mintea omului e ca un pepene în apă”

Părintele Simeon Kraiopulos spune că: „mintea omului e ca un pepene în apă” și că partea mai mică, aflată deasupra apei, corespunde conținutului ei de care suntem conștienți, iar cealaltă, de sub apă, mult mai mare, corespunde conținutului minții noastre de care nu suntem conștienți.

Spovedanie „din an în Paști”?

Găsim în catehismele noastre recomandarea ca orice credincios să se mărturisească măcar în cele patru posturi mari de peste an. Din păcate, acest îndemn este înţeles de foarte mulţi ca indicând un maximum de spovedanii, patru, care se pot face într-un an, în loc de a-l înţelege ca pe un minim absolut necesar. Aşa am ajuns în trista situaţie în care unii (de fapt, cam cei mai mulţi) vin să se spovedească doar în Postul Mare şi sunt absolut convinşi că şi-au făcut „datoria” de creştin.

Cuvintele rostite fără discernământ pot desfigura mintea celuilalt

Cuvintele sunt ființe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Și fiindcă sunt ființe vii, viață din viață, pe cel care le-a creat ele-l însoțesc până la judecata de apoi, ca niște copii ai lui, cu toate consecințele lor. Mărturisirea lor cu pocăință mai poate schimba situația.

Părinții pot să-i învețe pe copii ce este pocăința?

Provocarea părinţilor este aceea de a explica celui mic ce este spovedania şi de ce este necesară. Mai departe, învăţăturile despre această Taină trebuie să fie lăsate în mâinile preotului duhovnic, căci lui i s-a oferit, prin Taina Preoţiei, ajutorul haric de a vorbi cu omul, inclusiv cu cel mic, despre păcatele sale. 

„În sufletul nostru, păcatul este asemenea unui șarpe ascuns sub o piatră”

Când venim la spovedanie nu trebuie să ne îndreptățim, ci e nevoie să ne învinuim, să ne conștientizăm păcatele, să le judecăm, să le descoperim duhovnicului și să credem că Domnul le-a iertat prin Taina Pocăinței.

Spovedania deasă – tratament preventiv al deprimării

Legătura deasă cu Taina Pocăinței, cu harul Duhului Sfânt care iartă păcatele, nu lasă descoperit sufletul față de mâhniri, remușcări sau vrăjmași. Dacă ajung să se arate, de îndată după spovedanie creștinul se liniștește.

Dacă facem un pas spre Dumnezeu, El va face zece spre noi

Pocăința și Spovedania nu sunt, pur și simplu, ceva ce putem face singuri sau cu ajutorul preotului, ci o lucrare a lui Dumnezeu cu noi și în noi.

Pagini