viață veșnică

Unde duce grija exagerată pentru bunurile pământești

Cât de zavistnic este ochiul omenesc, care doreşte să pună stăpânire pe întreaga lume şi pizmuieşte pe cei ce stăpânesc bunătăţile pământeşti, chiar dacă are şi el îndestul din ele!

Oamenii au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât de aer şi de lumină

Domnul le-a spus ucenicilor săi: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea” (Marcu 16, 15). Aşadar, şi Sfânta Scriptură să se răspândească în toată lumea şi să fie la îndemâna a toată făptura lui Dumnezeu. 

Fără smerenie, oricât ai citi, nu înveți nimic

Înțelegi că smerenia se învață? Numai întru smerenie le înveți pe cele cerești și înalte. Fără smerenie, oricât ai citi, nu înveți nimic.

Lumina lui Hristos luminează tuturor

Numai în lumina lui Hristos Îl poţi vedea pe Dumnezeu, pe tine însuţi şi lumea, în înfăţişarea lor cea adevărată; numai sub călăuza descoperirii cereşti putem găsi cărarea, care duce la viaţa veşnică.

Pomenirea numelui lui Dumnezeu ne face moștenitori ai vieții veșnice

Pomenirea continuă a Creatorului tuturor, a preabunului Dumnezeu, care constă în împlinirea poruncilor Lui mântuitoare, ne face pe noi moştenitorii vieţii veşnice şi ai Împărăţiei fără de sfârşit.

Să ne deşteptăm din somnul cel greu al lenei şi al păcatului

Să ne nevoim în aceste puţine zile ale vieţii noastre, pentru ca şi noi când va veni ceasul să ne despărţim cu bucurie de această viaţă trecătoare, întocmai ca ucenicii cei buni.

Strâmtă şi anevoioasă este calea lui Dumnezeu, dar şi odihna viitoare mare şi nemărginită este

Arvuniţi Împărăţia Cerurilor şi aşteptaţi fără îndoială bunătăţile făgăduinţelor dumnezeieşti. 

Îngerii ne însoțesc atunci când mergem în fața lui Hristos

Clipele cele mai măreţe pentru cel care trăieşte o viaţă cu Domnul vor fi acele clipe când, după trecerea în cealaltă viaţă, acest credincios se va prezenta în faţa Mântuitorului.

Viaţă, prieteni, doar viaţă se află în cer, via­ţă veşnică, fericită, împreună cu Dumnezeu!

O, îngeri ai lui Dumnezeu, ce linişte harică, ce dulceaţă aduce în suflet contemplarea vieţii voas­tre fericite! Trimiteţi, din înălţimile de sus, în ini­mile noastre măcar o picătură a vieţii acesteia!

După moarte, ne mai aducem aminte de cei rămași pe Pământ?

Bogatul în iad îşi aminteşte, cu toate suferinţele sale, de cei cinci fraţi ai săi rămaşi pe pământ. Însoţitorii vieţii noastre de pe pământ nu se vor putea şterge din memorie.

Pagini