viață veșnică

Moartea este inevitabilă – gândul care ajută să ne pregătim pentru veșnicie

Era în Horeb (la muntele Sinai) un monah trândav şi nepăsător, cu numele Isihie. Acesta s-a îmbolnăvit odată greu şi i-a fost răpit sufletul lui vreme de un ceas. Trupul lui a rămas mort în toată regula. După aceea şi-a revenit în fire şi a înviat.

Cu moartea pe moarte călcând – cum să pășim spre viața întru Hristos

Moartea este, de fapt, singurul lucru pe care toţi bărbaţii şi femeile îl au în comun de la începutul lumii încoace, de la un capăt la celălalt al regiunilor şi culturilor lumii. Şi astfel Hristos dezvăluie ce înseamnă a fi Dumnezeu prin singurul lucru pe care îl avem în comun. El nu face aceasta prin simplul act de a muri – fiindcă aceasta ar fi fost doar o capitulare a lui Dumnezeu, sfârşitul – ci mai degrabă prin chipul în care a ales să moară.

Toţi aceia pe care îi numim astăzi „morţi” nu sunt deloc morţi

Toţi cei care au plecat din această viaţă, fie în zilele noastre, fie în trecutul îndepărtat, sunt cu adevărat vii, mult mai vii decât suntem noi. Lumea morţilor nu este a lor, ci a noastră, deoarece omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort. Dim­potrivă, lumea lor, lumea celor păruţi morţi este plină de viaţă şi lumină.

Legătura dintre miezul nopţii şi Învierea Mântuitorului

La miezul nopţii, prin Învierea Mântuitorului, moartea, iadul şi diavolul au fost biruite, iar firea omenească decăzută a fost reînnoită prin jertfa Crucii.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: Iubirea a biruit moartea (Scrisoare pastorală, 2020)

Să ne rugăm pentru toate familiile şi copiii, tinerii şi bătrânii neajutorați, pentru toţi cei nevoiți să rămână acasă, în izolare, respectând măsurile de siguranță sanitară. Apreciem şi binecuvântăm pe toţi clericii: ierarhii, preoţii şi diaconii, pe toţi monahii şi monahiile şi pe toţi credincioșii mireni care se roagă mult şi ajută spiritual şi material pe cei aflaţi în nevoi. Cuvânt părintesc de binecuvântare şi de întărire duhovnicească adresăm tuturor românilor din afara graniţelor României, în special românilor din Italia şi Spania, precum şi din alte părţi ale lumii.

IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului: Să transmitem generațiilor viitoare preocupările pascale! (Scrisoare pastorală, 2020)

Oricâte probleme ar fi în lumea aceasta, inclusiv cele provocate de Coronavirus, noi trebuie să fim optimiști, pentru că Paștile sunt „izbăvirea de întristare”

PS Iustin al Maramureșului și Sătmarului: Învierea lui Hristos – izbăvire de îngrijorare și teamă (Scrisoare pastorală, 2020)

La ceas de sărbătoare, vă îndemnăm părintește, cu durere în suflet că nu putem fi împreună în biserici, ca la ora 24:00, când clopotele din toate catedralele, bisericile și mănăstirile din toată Eparhia noastră și din toată România vor vesti că „Hristos a Înviat!” să aprindeți lumânările în fiecare familie, să ieșiți în ograda casei sau la balconul sau ferestrele blocurilor și să spuneți toți, cu putere: „Hristos a Înviat!”. Și să răspundeți toți: „Adevărat a Înviat!”. Apoi să cântați de trei ori Imnul de Biruință al Învierii Domnului: „Hristos a Înviat!”.

Cerul folosește întotdeauna sensul propriu al cuvintelor, vorbind în Duhul Sfânt...

Sfânta Maria Egipteanca marchează de veacuri viața Bisericii. Ea este hârtia de turnesol a unei Tradiții care se împlinește în zilele acestea în propriile noastre vocații. Din margine de păcat în miezul Împărăției, Maria Egipteanca ne arată că este semnul că Dumnezeu vorbește serios când ne propune mântuirea. Că nu legea făcută de mână omenească ne încarcă de responsabilitate ci chipul lui Dumnezeu care încarcă sufletul nostru de conștiința Raiului.

Cât ne mai rămâne de trăit?

Hristos ne spune: „Fiţi mereu pregătiţi, apreciaţi, folosiţi bine fiecare zi şi fiecare ceas”. Este puţină vreme în viaţa aceasta. Cât oferim din munca noastră, din iubirea noastră, din răbdarea noastră, atât dobândim pentru veşnicie.

„Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”

În timp ce-și petrecea ultimele ore pe acest pământ, dintr-odată și-a fixat serios privirea sa asupra mamei și i-a spus următoarea frază, uluitoare pentru un copil de cinci ani: „Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”.

Pagini