„Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta” (Cântarea a 3-a de la Utrenia Paștilor).

Preacuvioși și Preacucernici Părinți și iubiți credincioși,

Hristos a inviat!

Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să sărbătorim și anul acesta, cu fețele senine și cu inimile pline de bucurie, cel mai mare Praznic al creștinătății: Învierea Domnului. Dacă în Vinerea cea Mare, la răstignirea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, cerurile s-au întunecat și pământul s-a cutremurat, astăzi, la Învierea Sa, „toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele dedesubt”, cum spune cântarea de la Utrenia Paștilor. Pentru ca să ne bucurăm astăzi de Învierea Domnului, ne-am pregătit cu post de șapte săptămâni și cu rugăciune înmulțită, cu mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei și cu împărtășirea cu Sfântul Trup și Scumpul Sânge al Mântuitorului Hristos. Orice bucurie în viață vine numai după o vreme de nevoință sau de încercare. Bucuria de astăzi a Învierii Domnului vine în sufletul nostru pe măsura în care ne-am nevoit cu postul și cu înfrânarea de la plăcerile vieții.

Slujbele Bisericii din duminicile și sărbătorile de peste an actualizează marile evenimente din viața Mântuitorului: Nașterea Sa în Betleem, Botezul în Iordan, propovăduirea Evangheliei și minunile, Cina cea de Taină, Răstignirea pe Cruce, Învierea și Înălțarea la Cer, precum și Pogorârea Sfântului Duh. Toate aceste evenimente mântuitoare le trăim prin credință, mai ales, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în care Îl vedem cu ochii credinței pe Mântuitorul Iisus Hristos de la Nașterea Sa până la moartea pe cruce și Învierea Sa. Iar prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui ne facem una cu El. Deși a avut loc cu aproape două mii de ani în urmă, Învierea Domnului este de atunci un prezent continuu. În fiecare zi și în fiecare moment, Mântuitorul Iisus Hristos înviat, este prezent în viața noastră și în viața lumii și lucrează minuni cu cei care cred în El. El se face una cu noi, ia asupra Sa păcatele și suferințele noastre și ne învie, adică ne dă putere și curaj, de fiecare dată când strigăm cu pocăință, cerându-I ajutorul. Această legătură intimă între noi și Mântuitorul Hristos o exprimă și cântarea cu care am început această pastorală: „ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat”. Într’adevăr în Joia cea Mare, la citirea celor douăsprezece Evanghelii și în Vinerea cea Mare, la Prohodul Domnului, am participat la suferințele Mântuitorului îndurate pentru mântuirea noastră, împărtășind și noi durerea Lui. Ca și Maica Domnului, care a plâns cu amar la picioarele crucii, tot așa mulți credincioși au plâns în timpul Deniilor, făcându-se una cu Mântuitorul, suferind și murind duhovnicește împreună cu El! Alții au postit fără să mănânce și să bea din Joia Mare până după slujba Învierii. Acești credincioși sunt răsplătiți acum pentru osteneala lor cu o bucurie și o mângâiere care nu sunt din lumea aceasta.

Iubiți credincioși,

Îi mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a ușurat de pandemia care a bântuit lumea timp de aproape trei ani. Din păcate, oamenii au învățat prea puțin din această mare încercare și continuă să trăiască departe de Dumnezeu. Să fim convinși că bolile, neînțelegerile dintre oameni și toate  necazurile vieții  sunt consecințe ale păcatelor noastre. Dumnezeu îngăduie să suferim pentru păcatele noastre, nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a ne întoarce la El. Însă, deși oamenii suferă, cei mai mulți nu caută scăparea la Dumnezeu – singurul care-i poate ajuta cu adevărat – ci se afundă și mai mult în păcat, în necredință și nepăsare față de cele sfinte, ajungând să fie stăpâniți de ură și răzbunare, precum și de alte  patimi și vicii, ca alcoolul, destrăbălarea trupească, fumatul, drogurile, dependența de mediile virtuale etc. care-i conduc la moarte sufletească și trupească. Astfel oamenii sunt nefericiți și tot mai nefericiți, chiar dacă lor li se pare că sunt fericiți! Fericirea adevărată și netrecătoare vine numai de la Dumnezeu, pe măsura în care ne străduim să murim față de păcat și să împlinim poruncile Lui.

Știm fiecare din experiența proprie cât de mult firea noastră este înclinată spre păcat încă din tinerețe. Toți putem spune: „nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc” sau că „văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minții și făcându-mă rob legii păcatului care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?” (I Corinteni 7,19). Răspunsul este unul singur: numai Mântuitorul Iisus Hristos, Care prin Învierea Sa a biruit puterea diavolului și a păcatului. Iar biruința Lui este și biruința noastră, dacă ne facem una cu El în inima noastră. Mântuitorul bate neîncetat la ușa inimii noastre: „Iată stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsă 3,20).Glasul Domnului îl auzim la citirea Apostolului și Evangheliei în biserică, precum și în predica preotului; glasul Domnului îl auzim citind acasă Noul Testament și alte scrieri duhovnicești. Dumnezeu ne vorbește, de asemenea, prin glasul conștiinței care ne mustră atunci când săvârșim un păcat sau trăim în păcate repetate. La fel, Dumnezeu ne vorbește prin necazurile vieții și ne cheamă neîncetat la pocăință. Fericit este omul care ascultă glasul Domnului și Îi deschide inima ca să intre în ea! Din experiența milioanelor de creștini de-a lungul veacurilor, știm că inima omului nu se deschide decât prin rugăciune pentru ca să intre în ea Dumnezeu. Însă o rugăciune stăruitoare, repetată, zi de zi și ceas de ceas, de-a lungul vieții, până când, încetul cu încetul, căldura harului care pătrunde tot mai mult în inimă, o dezgheață și o face una cu Mântuitorul Cel Înviat. „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, exclamă Sfântul Apostol Pavel (Galateni 3,20)!

Dumnezeu ne iubește pe fiecare cu iubirea Sa nesfârșită și nu așteaptă nimic de la noi decât să-L iubim și noi, împlinind poruncile Sale pe care ni le-a dat nu pentru a ne împovăra viața, ci pentru a ne feri de degradare sufletească și trupească. „Cine Mă iubește, acela păzește poruncile Mele” (Ioan 14,15), „Iar poruncile Lui nu sunt grele” (I Ioan 5,3). Cine se roagă mult și se străduiește să facă mereu voia lui Dumnezeu, ferindu-se de orice păcat, acela se aseamănă tot mai mult cu El. Acela biruiește în el, cu puterea Mântuitorului Celui Înviat, toate pornirile pătimașe și devine blând, iertător și milostiv.

Iubiți credincioși,

Ținând seama că mulți români ortodocși din Diaspora nu cunosc îndestul credința în care au fost botezați și sunt influențați de duhul necredinței care stăpânește societățile în care trăim sau sunt supuși prozelitismului altor culte, Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei noastre a luat decizia ca să distribuim credincioșilor noștri gratuit 30.000 de Catehisme, tipărite cu contribuția Mitropoliei și a parohiilor. Catehismul se intitulează: „Învățătura de credință ortodoxă” și cuprinde răspunsuri la toate întrebările pe care un credincios și le poate pune cu privire la credința sa. Aceste Catehisme vor fi distribuite cu prioritate în noaptea Sfintei Învieri, la împărțirea Sfintelor Paști. Am intitulat această acțiune „Nici o familie fără catehism”. Pe prima pagină a Catehismului, găsiți un scurt cuvânt de binecuvântare, semnat de mitropolitul locului și de preotul paroh. Vă rog pe toți: părinți, copii, tineri și mai în vârstă să primiți acest Catehism ca pe un dar al lui Dumnezeu și să-l consultați ori de câte ori aveți o problemă de credință. Vă va fi de mare folos și veți găsi de fiecare dată răspunsuri întăritoare în credință și mângâietoare pentru suflet!

Cu nădejdea că veți primi aceste povățuiri și că le veți urma după putere, mă rog Mântuitorului Hristos Cel Înviat să vă binecuvânteze pe toți, să vă dăruiască sănătate și înțelegere în familie și toată bogăția darurilor Sale cerești și pământești!

 Hristos a înviat!

+ Mitropolitul Serafim