† VISARION,

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP

AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A TULCII,

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini,

har, milă şi pace de la Dumnezeu Atotţiitorul, iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

Hristos a înviat!

Iubiții mei fii sufletești,

Odată cu venirea primăverii și odată cu revărsările calde ale razelor soarelui ce trezesc la viață întreaga natură ne-a sosit și în acest an Ziua cea mare și sfântă a mântuirii noastre, praznicul cel mult dorit, Învierea lui Hristos cea plină de lumină și de bucurie duhovnicească.

Această mare sărbătoare – zi „pe care Domnul a făcut-o să ne bucurăm și să ne veselim într-însa” (Ps. 117, 24) – luminează și însuflețește viața Bisericii și a fiecăruia dintre noi, înnoiește și înmiresmează cu har ceresc inimile tuturor celor care mărturisesc că „Hristos este Domnul și că Tatăl L-a înviat pe El din morți” (Rom. 10, 9).

Glasul dulce al clopotelor o vestește la miez de noapte până în depărtate zări, iar din fața sfintelor altare sfințiții slujitori cu glas înalt îi cheamă pe credincioși cu cuvintele „Veniți de luați lumină” să se împărtășească de lumina Învierii care preînchipuiește lumina lui Hristos care a venit în lume și luminează tuturor celor ce cu inima curată Îl primesc ca Domn și mântuitor al vieții lor.

Această lumină este cea care luminează viața noastră cu învățătura cea sfântă și de oameni iubitoare a lui Dumnezeu, Părintele nostru, făcându-ne să cântăm împreună imnul de biruință al Învierii Domnului și al mântuirii noastre: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Iubiți fii duhovnicești,

Cu adevărat plină de har și de sfințenie este sărbătoarea Învierii Domnului sau Ziua Sfintelor Paști. Harul ei covârșește cu deplinătatea pe cel al tuturor praznicelor de peste an și aceasta pentru că ea are mireasma duhovnicească a vieții celei fără de moarte după care însetează sufletele noastre.

Sfintele Paști, este sărbătoarea luminii universale a Luminii lui Hristos care luminează „pe tot omul” (Ioan 1, 9). „Eu sunt Lumina lumii” zice Mântuitorul;  „Cel ce-mi urmează Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12).

Neîntrecută este slava Învierii lui Hristos, este măreață, plină de har și de strălucire dumnezeiască. Învierea înseamnă trecerea lui Hristos de pe pământ la cer. Hristos Domnul este poarta prin care noi străbatem zările de lumină către ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu. Mântuitorul este cel dintâi care a deschis ușa veșniciei ca Unul ce S-a făcut pentru noi începător al vieții celei cerești.

Adevărul învierii din morți a lui Iisus Hristos se mărturisește în lume de peste 2000 de ani și este simțit prin credință și prin fiorul tainic al sufletului de către credincioși. El – acest adevăr – stă la temelia propovăduirii apostolilor, a jertfei mucenicilor și a curajului mărturisitorilor. Întreaga lume este cucerită de lumina și strălucirea Învierii.

Retorii cei mult grăitori și imnografii sfinți au proslăvit Învierea și au cântat-o ca pe o biruință dumnezeiască pentru neamul omenesc și ca un început al unei alte vieți, prin care firea omenească se înnoiește și se sfințește desăvârșindu-se în har. Meșterii cei mari și iscusiți i-au ridicat biserici și catedrale, iar zugravii au prins-o în culori luminoase ca soarele, căutând să arate slava și biruința ei.

E plină lumea de fapte și opere mărețe care mărturisesc frumusețea Învierii pentru că ea a îndemnat pe oameni la pace, la bucurie și la dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. Învierea ne cheamă pe fiecare dintre noi ca lăsând cele vechi să ducem o viață duhovnicească curată și dreaptă, o viață îmbunătățită și înnoită după îndemnul Sf. Ap. Pavel care zice: „după cum Hristos a înviat din morți... tot așa și noi să umblăm întru înnoirea vieții” (Rom. 6, 4).

A trăi o viață nouă însemnează a căuta cu deadinsul dobândirea vieții celei veșnice, a râvni la darurile și bucuriile spirituale după spusele aceluiași apostol al neamurilor „Așadar dacă ați înviat împreună cu Hristos (prin Botez) să umblați după lucrurile cele de sus” (Col. 3, 1).

Iubiți credincioși,

Praznicul Învierii Domnului este prilej de reîmprospătare în mintea noastră a tot ceea ce știm despre cele din urmă zile ale Mântuitorului pe pământ, precum și despre ridicarea Lui de la moartea în trup omenesc la viața în Dumnezeu; totodată acum este vremea potrivită pentru intensificarea trăirii noastre duhovnicești în Dumnezeu care „pe noi, cei care eram morți prin greșelile noastre, ne-a înviat împreună cu Hristos și ...împreună cu El ne-a ridicat și împreună ne-a așezat în cele cerești, în Hristos Iisus” (Efes. 2, 5-6).

Cunoscând că pentru noi oamenii și a noastră mântuire Domnul nostru Iisus Hristos a pătimit și S-a îngropat și a înviat a treia zi după Scripturi și S-a suit la ceruri, ne facem părtași biruinței Lui și trăim împreună cu El marea bucurie a învierii noastre. Împreună cu noi se bucură astăzi îngerii din ceruri, vestind neîncetat adevărul Învierii, ca odinioară în fața femeilor mironosițe.

Mântuitorul, prin Învierea Sa ne unește cu El și ne face părtași la biruința Lui. De aceea niciodată nu ne simțim mai aproape de Dumnezeu și mai strâns uniți unii cu alții ca în ziua Învierii Domnului. Unindu-ne în duh cu Hristos noi ne facem părtași ai tuturor bunătăților Sale cerești.

Prin El și din El se pogoară peste noi lumina adevărului, spor de evlavie și întărirea puterilor noastre spre săvârșirea lucrului bun, bineplăcut lui Dumnezeu și folositor nouă și semenilor noștri.

Iubiții mei,

Trăim vremuri grele și tulburi, vremuri în care credința multora s-a răcit, dragostea dintre oameni și popoare s-a micșorat, iar pacea adusă în lume de Domnul păcii este amenințată din nou de spectrul războaielor și al neînțelegerilor dintre neamuri. În aceste vremuri de criză duhovnicească când gerul necredinței și viforul patimilor ne tulbură pe toți, singura noastră mângâiere și scăpare este învățătura Evangheliei pe care Sfânta noastră Biserică ne-o predică de peste douăzeci de veacuri.

Astăzi, mai mult ca oricând, noi cei care ne numim creștini, adică urmași ai lui Hristos avem datoria sfântă de a urma calea arătată de Cel ce este cu adevărat „calea, adevărul și viața” (Ioan 14, 6) și cel care a biruit moartea și întunericul prin slăvita Sa înviere din morți.

Suntem chemați așadar să dăm mărturie în lume despre credința noastră care trebuie să fie mărturisită prin cuvânt și prin faptă, arătând astfel că iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru și că într-adevăr prin Înviere ne luminăm cu prăznuirea și cu dreapta făptuire a sfaturilor celor bune evanghelice.

Să ne înmulțim așadar rugăciunea, citirea Sf. Scripturi, mila față de săraci, sprijinul față de cei bătrâni și bolnavi, să căutăm pacea și așa făcând vom descoperi bucuria cea adevărată a Învierii și „Dumnezeul păcii va fi cu noi” (Filip 4, 9).

Iubiții mei fii duhovnicești,

În această Sfântă și mare zi a Învierii, vă binecuvântăm cu părintească dragoste și tuturor vă dorim să petreceți aceste zile de sărbătoare pascală cu sănătate, cu pace și cu îndestulare în familiile dumneavoastră, acum și întru mulți ani, ca să vă putem spune cu aceeași bucurie:

 „HRISTOS A ÎNVIAT”!

Al vostru al tuturor către Domnul cel înviat de tot binele voitor și pururea rugător,

† VISARION

Episcopul Tulcii