viață veșnică

Părintele Patriarh Daniel: „Crucea nu e numai simbolul morții, ci și al învierii lui Hristos”

Părintele Patriarh Daniel a asistat luni la Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. În omilia sa, el a vorbit despre semnificația cinstirii Sfintei Cruci în ortodoxie, făcând un scurt istoric al evenimentelor care au condus la stabilirea sărbătorii Înălțării Sfintei Crucii. Patriarhul a explicat înțelesurile duhovnicești ale Răstignirii și de ce crucea este sursă de lumină și speranță.

Jalnica noastră vrednicie pentru Sfânta Împărtăşanie

Cele sfinte, Trupul şi Sângele lui Hristos, sunt numai pentru cei care sunt sfinţi. Dar nimeni nu este Sfânt, decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Şi astfel, la nivelul jalnicei „vrednicii” omeneşti, uşa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi şi care ne-ar face „vrednici” de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepţia Sfinţeniei lui Hristos Însuşi pe care El în nesfârşita Sa dragoste şi milostivire ne-a împărtăşit-o şi nouă, făcându-ne „seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt” (I Petru II, 9).

Părintele Patriarh Daniel: „Să fim mai darnici, să ajutăm mai mult pe alții și, astfel, darurile pe care le oferim săracilor devin comori în ceruri!”

Textul evanghelic citit ieri, 30 august, la Sfânta Liturghie, prezintă un tânăr care adresează întrebarea esențială, cea mai serioasă și cea mai necesară a vieții, a spus Patriarhul Daniel: „Ce trebuie să fac pentru a dobândi viața veșnică?”.

Toţi creştinii trebuie să aspire la plinătatea cunoaşterii lui Hristos

Cunoaşterea lui Hristos şi a universalităţii Sale Divine şi umane e un „mărgăritar de mare preţ” (Matei 13, 46). „Iar viaţa veşnică, aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos” (Ioan 17, 3). Este „partea cea bună, care nu se va lua” (Luca 10, 42) de la noi prin moartea trupului.

Cele două judecăţi ale lui Dumnezeu – cea vremelnică şi cea definitivă

Pedepsele pedagogice, altfel spus, judecăţile pedagogice ale lui Dumnezeu, slujesc tocmai spre a-i îndrepta pe oameni şi a-i face în stare de intrarea în Împărăţia Cerurilor. Iar cu privire la judecata de pe urmă, la înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu, la ziua care va arde precum cuptorul, Mântuitorul nostru a vorbit limpede. 

Cea mai mare minune pe care o poate trăi omul

Credinţa harică ne poartă de pe tărâmul lumii zidite pe cel al lumii nezidite, aruncând o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi om. Iar dacă omul dă dovadă de o astfel de credinţă, atunci, cu siguranţă, va ajunge la limanul dragostei, căci Dumnezeu dragoste este. 

Biserica – liman lin în faţa viforului şi alinare de primejdiile lumeşti

Dumnezeu cheamă oamenii în biserici ca la un liman lin în faţa viforului şi ca la o alinare de primejdiile lumeşti să vină, căci numai aici omul leapădă de la sine toată legătura nedreptăţii: mânia, invidia, iuţimea, clevetirea, urâciunea şi gândul cel rău. 
32 fotografii

(Foto) La umbra crucii

Foto: Oana Nechifor
La umbra crucii

Dumnezeu vede suferinţele copiilor Lui şi îi mângâie ca un Părinte bun

Numai Dumnezeu dăruieşte în mâhniri adevărata mângâiere. Toate suferinţele şi lacrimile omului Dumnezeu le ia în considerare, şi după aceea răsplăteşte.

Despre un măscărici care s-a mântuit

Odată, a mers el la o biserică şi s-a întâmplat a se citi la Evanghelie, după a lui Dumnezeu purtare de grijă, într-acel loc, unde este scris: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.

Pagini