virtute
 

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

Pe cât este de firesc să ne cinstim părinţii, cărora le datorăm viaţa, pe atât este de greu păcatul necinstirii lor

În înţeleapta şi dreapta Sa purtare de grijă, Dumnezeu păzeşte în chip deosebit viaţa şi rânduieşte bunăstarea celor care-şi cinstesc pe pământ părinţii, iar spre desăvârşită răsplătire a virtuţiii desăvârşite dăruieşte viaţa cea nemuritoare şi fericită în Patria Cerească.

Omul nu se poate mântui cu forţa - Protosinghelul Vichentie Mălău

Pe fiecare om, dacă nu-l trage şi nu-l mişcă Duhul Sfânt, el rămâne împietrit ca Faraon, căruia Dumnezeu anume i-a împietrit inima, ca să facă minuni prin el, să se proslăvească prin împietrirea lui. Aşa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l cheamă când vrei tu, ci când vrea El. Degeaba te frămânţi, căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre.

Ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi ‒ Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica învăţa pe fiii săi duhovniceşti că „viaţa de obşte, în sfânta ascultare, a întemeiat-o Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vieţii Sale pământeşti”.

Căsătoria și înfrânarea soților în zilele de post

Bărbatul poate să fie neînfrânat în căsătorie, iar femeia să fie înfrânată din fire, dar să se abțină amândoi în zilele de post și la praznice. Însă soțul va avea plată mare, pentru că de unul singur, cu „sabia” lui biruiește pornirile trupului.

Postul trebuie ținut cu discernământ

Postul este o potrivire a vieţii omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deşerţi din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc şi să-l stingă.

Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră, ci de smerenie

„O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc» (Psalmi 126, 1). Pe toate le dă Hristos.”

Patimile pot fi biruite doar prin practicarea virtuţilor

Prin credinţă, mintea este întărită în cugetarea de Dumnezeu. Calea mântuirii este cea a unei permanente aduceri-aminte de Dumnezeu. Mintea despărţită de aducerea-aminte de Dumnezeu este ca peştele pe uscat.

Virtutea înfrânării nu constă doar în cumpătarea din timpul mesei

Prin lucrarea virtuţilor ne întoarcem atenţia de la cele lumeşti spre Dumnezeu, Care este centrul în jurul Căruia gravităm şi vieţuim.

Crucea – de la suferinţă, la bucurie

Hristos, prin moartea Sa, a schimbat nu numai Crucea din ocară în slavă, ci a schimbat şi rostul morţii şi l-a făcut bun.

Pagini