Fiecare faptă sau virtute a noastră are nevoie de smerenie, dragoste şi discernământ, care este sarea virtuţilor. De aceea şi Hristos ne spune în Evanghelie: „Orice jertfă va fi sărată cu sare”.

Este mai de preferat să mănânce cineva de două ori pe zi câte puţin şi să aibă mai multă smerenie şi stomac mai uşor, decât să mănânce o dată pe zi şi să-şi umfle stomacul cu multă mâncare, iar capul cu multă mândrie.

Discernământul ajută mult la câştigarea liniştii lăuntrice, iar aceasta ajută la rândul ei la asceză, deoarece hrăneşte sufletul şi trupul cu puteri mai mari decât cele rezultate din hrana materială. Pe când atunci când nu există linişte lăuntrică, chiar şi cele mai bune mâncăruri sunt otrăvite cu multă fiere ce picură mereu vătămând astfel pe om atât sufleteşte, cât şi trupeşte.

Cei care se hrănesc cu dragostea lui Dumnezeu, de multe ori neglijează hrana materială sau, dacă mănâncă, nu simt aceasta, deoarece şi atunci Îl simt pe Dumnezeu cu tărie şi se hrănesc din binecuvântarea cea dulce a dragostei Sale.

(Cuviosul Paisie Aghioritul,  Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 147-148)