virtute

Scopul educației ortodoxe este de a pregăti mădulare vii ale Bisericii

Trebuie să ne dăm seama că scopul educaţiei creştine nu poate fi decât unul singur: cel de a pregăti pen­tru Hristos mădulare vii ale Bisericii. Noi pre­gătim chiar pietrele cele vii din care se zideşte casa duhovnicească: Biserica noastră. Iar Biseri­ca noastră şi fiecare om din ea sunt lumina lu­mii, sarea pământului. Aşadar, nici în educaţie nu trebuie să permitem ca odraslele noastre să fie sare doar la înfăţişare, o sare fără gust şi fără miros, o sare ce şi-a pierdut puterea, sau o fă­clie pusă sub obroc, doar pentru ei înşişi şi pen­tru ai lor. 

Chemarea „Sfintele, sfinților” și cântarea „Unul Sfânt” de la Liturghie

Prin „Sfinți” înțelegem aici nu numai pe cei desăvârșiți în virtute, ci pe toti câți se străduiesc spre desăvârșire, chiar dacă n-au ajuns încă la ea. Nimic nu-i împiedică pe aceștia să se sfințească și ei prin împărtășirea cu Sfintele Taine și să devină sfinți, așa precum și Biserica întreagă se numește sfântă.

Virtuțile duhovnicești sunt un dar al Milostivului Dumnezeu

Dumnezeu, privind inimile noastre, binevoiește doar către inimile smerite, pline de recunoașterea propriei păcătoșenii, care mărturisesc nimicnicia binelui lor firesc, vătămarea lui de către cădere, care îi aduc prinos, dorința lor de binele cel duhovnicesc.

Asceza este plămânul care Îl aduce pe Sfântul Duh în inimile noastre

Vedeți că durerea, asceza, strădania în osteneala duhovnicească, dispoziția lăuntrică de a ședea înaintea lui Dumnezeu, pe cât putem mai cu seamă noaptea, sunt antidotul morții și mijlocul de a dobândi iubirea lui Iisus. Pentru că omul se aprinde prin asceză și prin durere și se umple de o altă putere, de o altă tărie, de un alt cuget, de cugetul Sfântului Duh.

Cinstirea icoanei lui Hristos

Închipuirea vie a lui Hristos o poartă părintele duhovnicesc, căruia ucenicul este dator să i se supună și să-l iubească numai și numai pentru dragostea lui Hristos. Nu pentru persoana starețului, căci acesta poate să fie un om păcătos, poate fi un osândit, ca și mine, ci pentru dragostea lui Hristos, cum am spus, iar în felul acesta ascultarea se ridică direct la Hristos.

Este bogăția un păcat?

Nu-i bogăția un păcat dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să slujească pe Hristos. 

Virtutea este mai presus decât minunea!

Sfinții sunt acei care au credință dreaptă și viață curată, chiar de nu săvârșesc semne, chiar de nu izgonesc duhurile necurate, după cum despre Sfântul Ioan, cel mai mare dintre toți cei născuți din femei, nu se pomenește nicăieri că ar fi făcut semne!

Omul nu se poate mântui cu forţa – Protosinghelul Vichentie Mălău

Pe fiecare om, dacă nu-l trage şi nu-l mişcă Duhul Sfânt, el rămâne împietrit ca Faraon, căruia Dumnezeu anume i-a împietrit inima, ca să facă minuni prin el, să se proslăvească prin împietrirea lui. Aşa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l cheamă când vrei tu, ci când vrea El. Degeaba te frămânţi, căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre.

Să-i arăți din plin soției iubirea ta

„Te-am ales pe tine pentru caracterul, cumințenia, blândețea și înțelepciunea ta. Căci am învățat să nesocotesc bogăția ca pe ceva zadarnic.”

Oamenii care nu mor niciodată

Nu murim niciodată. Trăim de două ori: o existență mică, terestră, limitată, după care închidem ochii trupului și trăim celălalt mod de existență, viața sufletului.

Pagini