Cu cât mai multe bunuri dobândesc oamenii de astăzi, cu atât mai multe probleme au. Nu mulțumesc nici lui Dumnezeu pentru facerile Lui de bine, și nici nu văd nefericirea semenilor lor, pentru ca să facă vreo milostenie.

Risipesc și nu se gândesc la celălalt că nu are ce să mănânce. Cum să vină apoi harul lui Dumnezeu? Chiar și familist să fie cineva, tot trebuie să taie de undeva și să iconomisească ceva, pentru a face vreo milostenie. Să le spună femeii și copiilor lui că în cutare loc există un bolnav părăsit, sau o familie săracă care are mare nevoie. Și dacă nu are bani să le dea, atunci să le spună casnicilor săi: „Hai să le dăm cel puțin o carte creștinească, căci avem multe”. Și astfel, dând celor ce au nevoie, își face bine atât sieși, cât și familiei sale. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 161)