Când ne simțim lepădați, să ne aducem aminte că Maica Domnului nu ne-a părăsit
Pe lângă orice răstignit al vieții acesteia, puțini mai rămân pentru el către Dumnezeu, și printre cei puțini, e Maica Domnului.
Ea e modelul desăvârșit de curăție și iubire, duse până la jertfă, dovadă că puțini erau până sub crucea Răstignitului, și printre cei puțini, era Maica Domnului.
Tot așa, pe lângă orice răstignit al vieții acesteia, puțini mai rămân pentru el către Dumnezeu, și printre cei puțini, e Maica Domnului. Căci, spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să trecem prin multe răstigniri, și avem trebuință de o inimă de mamă pentru noi către Dumnezeu. Dumnezeu ne părăsește uneori; sfinții nu sunt ascultați, dar iubirea de mamă întoarce asprimea Dreptății lui Dumnezeu din nou în iubire.
Moise se ruga, strâmtorând pe Dumnezeu (Ieșirea 32):
– Încetează, Doamne, urgia Ta și potolește-Ți mânia și socotește cu blândețe greșeala poporului Tău. Adu-ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Iacov...
– Nu! a răspuns Dumnezeu. Lasă-Mă să-i zdrobesc, căci cu urgie M-am mâniat asupra lor și vreau să-i prăpădesc!
– Dacă nu-i ierți, șterge-mă și pe mine din Cartea Vieții!
Și a încetat urgia lui Dumnezeu; și pentru rugăciunea lui Moise i-a iertat pe ei. Cine-i Moise și cine-i Maica Domnului? Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.
„Între robii lui Dumnezeu și Maica lui Dumnezeu e o deosebire fără margini” – zice Sfântul Ioan Damaschin.
(Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, pp. 149-150)
„Aș vrea ca Maica Domnului să mă țină și pe mine în brațele ei așa cum Îl ține pe Hristos”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro