Botezul Domnului – „Epifania” sau „Teofania”

Astfel, Dumnezeirea în cele Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care S-a arătat la Râul Iordan, trimite la denumirea de la început a Sărbătorii de „Teofanie” sau „Epifanie”. Şi de aceea Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă şi explică în acelaşi timp despre această denumire, zicând: „Dar cărui fapt datorează această zi numele de Epifanie? Faptului că Domnul nu S-a făcut cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.

Printre Praznicele Împărăteşti cele mai vechi ale Bisericii noastre este şi Praznicul „Botezului” („Epifania”), numit şi „Praznicul Luminilor”. Nu ştim exact când a apărut această mare Sărbătoare, dar în tot cazul, după cea mai importantă sărbătoare a creştinismului, Paştele, şi se prăznuieşte de către toţi creştinii la 6 ianuarie.

Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că Epifania s-a prăznuit din primele veacuri creştine. La început însă, în anumite centre creştine, alături de Botezul Domnului s-au adăugat şi alte praznice. Astfel, la Ierusalim, la sfârşitul secolului al III-lea d. Hr., în aceeaşi zi de 6 ianuarie se sărbătorea împreună cu Epifania şi Naşterea Domnului, şi Închinarea păstorilor şi a magilor. În Biserica veche a Egiptului se prăznuia odată cu Naşterea lui Hristos şi Botezul Lui, iar în Cipru, în afară de cele două Sărbători amintite se sărbătorea împreună şi minunea din Cana Galileii, când Iisus a prefăcut apa în vin. Din secolul al IV-lea după Hristos, Sărbătoarea Epifaniei s-a limitat doar la evenimentul Botezului lui Hristos, cu o singură excepţie, Biserica armeană, care continuă să prăznuiască până astăzi, împreună cu Naşterea şi Botezul Domnului la 6 ianuarie.

De ce Sărbătoarea aceasta se mai numeşte şi „Epifanie” sau „Teofanie”? Pentru că în timpul Botezului lui Hristos, aşa cum ne mărturisesc Evangheliştii, S-a arătat Sfânta Treime. Adică în momentul în care Hristos Se boteza în Râul Iordan de către Ioan Înaintemergătorul, s-a auzit Glasul Părintelui Ceresc, Care a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit.

De asemenea, a apărut Duhul Sfânt sub chipul porumbelului, care este o pasăre lipsită de răutate, simbol al curăţiei. Astfel, Dumnezeirea în cele Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care S-a arătat la Râul Iordan, trimite la denumirea de la început a Sărbătorii de „Teofanie” sau „Epifanie”. Şi de aceea Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă şi explică în acelaşi timp despre această denumire, zicând: „Dar cărui fapt datorează această zi numele de Epifanie? Faptului că Domnul nu S-a făcut cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 171-173)

De la același autor

Ultimele din categorie