Gheronda, cum se dobândește răbdarea?

– Răbdarea are ca temelie dragostea. Dragostea pe toate le rabdă, spune Apostolul. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să-l iubești, să te doară pentru el. Dacă nu te doare pentru el, îl simți ca pe o povară.

– Gheronda, când maica cu care lucrez este agitată, o compătimesc și am răbdare cu ea. Această purtare are în ea dragoste?

– Și de unde știi că nu ești tu pricina pentru care ea este agitată și că nu te rabdă ea pe tine? Dacă tu crezi că ești într-o stare duhovnicească mai bună și că o rabzi pe ea, atunci trebuie să te compătimești pe tine însuți. Când există dragoste adevărată și răbdare, atunci îl îndreptățești pe celălalt și te acuzi doar pe tine însăți. „Dumnezeul meu, eu sunt vinovată! Nu mă lua în seamă pe mine! Aruncă-mă la o parte și ajută-l pe celălalt!” Aceasta este atitudinea corectă, cea plină de smerenie, și în urma căreia omul primește din belșug Harul lui Dumnezeu. Mă voi ruga să devii duhovnicește ca un pui de leu, ca leii de bronz, care sprijină cu spinarea lor sfeșnicele bisericii și care nici nu se tulbură, nici nu aud, nici nu vorbesc, ci ridică greutatea pe spinarea lor. Amin.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 291-293)