Când cunoaştem că am sporit în rugăciune şi smerenie?

Cuvinte duhovnicești

Când cunoaştem că am sporit în rugăciune şi smerenie?

    • Când cunoaştem că am sporit în rugăciune şi smerenie?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Există o chemare ascunsă în tine care te îndeamnă continuu să ceri, să mulţumeşti şi să lauzi pe Creatorul tău, eul din tine care se vrea la Tatăl şi la mama lui.

Sporeşti în rugăciune şi smerenie atunci când simţi nevoia să te rogi aşa cum simţi nevoia de aer şi apă. Există o chemare ascunsă în tine care te îndeamnă continuu să ceri, să mulţumeşti şi să lauzi pe Creatorul tău, eul din tine care se vrea la Tatăl şi la mama lui. El doreşte să se biruiască pe sine, dar se vede slab şi neputincios. El nu vrea să fie rob, adică împătimit, purtând un nume atât de mare, de creştin, ci se vrea lângă Stăpânul şi Răscumpărătorul său.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Arsenie, vol I., Editura Mănăstirii Sihăstria, Târgu Neamţ, 2010, p. 84)

Citește despre: