Când simțim durerea cea mai adâncă, să lucrăm pocăința în focul inimii

„Când cineva discută cu oameni raţionalişti sau cu cei care ţin doar for­mele exterioare ale credinţei se răneşte, deoarece ori va începe să îi înveţe pe ei şi atunci va pierde smerenia, ori va întâlni o împotrivire şi atunci îşi va răni inima.” 

„De multe ori să lăsăm să treacă neobservat când suntem întristaţi din cauza altora. Să nu cerem explicaţii, deoarece ceilalţi pot chiar să nu înţeleagă că ne-au făcut rău şi este cu putinţă, dacă căutăm iertarea lor, atunci să gândească la aceea şi să se creeze probleme. Uneori, clipele de lipsă a ha­rului vin pe neştiute. Atunci e nevoie de susţinere, deoarece în situaţia aceasta mulţi monahi îşi aruncă chiar şi rasa. Sunt rari oamenii care au tre­cut prin adânca pocăinţă într-o durere adâncă, mare.” (...)

„Când cineva discută cu oameni raţionalişti sau cu cei care ţin doar for­mele exterioare ale credinţei se răneşte, deoarece ori va începe să îi înveţe pe ei şi atunci va pierde smerenia, ori va întâlni o împotrivire şi atunci îşi va răni inima.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 281)

De la același autor

Ultimele din categorie