Dacă voința omului nu conlucrează cu puterea lui Hristos, este imposibil ca patimile să fie dezrădăcinate, iar demonii învinși: „Cel care biruiește patimile, rănește pe demoni” (Sfântul Ioan Scărarul). Sau: „Cel ce voiește să izgonească dracii, să-și robească mai înainte patimile, că orice fel de patimă va birui cineva, și pe dracul acesteia îl izgonește”.

În ce fel poate conlucra voința omenească cu puterea dumnezeiască? În primul rând, este nevoie de cunoaștere de sine și de conștientizare a stării duhovnicești în care ne aflăm; ignorarea bolilor duhovnicești le transformă în boli incurabile. Sfântul Ioan Evanghelistul spunea: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1, 8).

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 312-313)