Cine vrea să se mute de la veacul acesta înșelător și să se ducă la cele veșnice?
Am cunoscut un așa suflet, care două săptămâni înainte de moarte, cu bucurie și cu nesaț, aștepta și se ruga în boala ei: „Maica Domnului, ia-mi sufletul!”. Și asta nu din deznădejde, ci din însuflețirea Duhului Sfânt.
Cine vrea să se mute de la veacul acesta înșelător și să se ducă la cele veșnice? Cine vrea, cu nerăbdare, să scape de greutățile și de multele înșelătorii ale acestei vieți trecătoare și să se sălașluiască în patria unde ne cheamă zilnic Dumnezeu prin cuvântul Său?
Am cunoscut un așa suflet, care două săptămâni înainte de moarte, cu bucurie și cu nesaț, aștepta și se ruga în boala ei: „Maica Domnului, ia-mi sufletul!”. Și asta nu din deznădejde, ci din însuflețirea Duhului Sfânt. Că ea știa că se mută de la cele înșelătoare. Și noi vom urma același drum, și asta nouă ni se pare tragedie. Dar, deși are o înfățișare tragică, precum a avut și viața și răstignirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, în taina lui Dumnezeu nu există tragedie, ci se ascunde pronia lui Dumnezeu cea mare, care ne ridică de la pământ la Cer, de la moarte la viață, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la cele înșelătoare la cele adevărate. Pentru aceea să căutăm, mai întâi, patria noastră cea cerească, Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Și mai înainte de toate să căutăm la rugăciune. Sfântul cel mare al veacului nostru, Siluan Athonitul, de multe ori, în scrierile lui, spune că greutățile, neajunsurile și tragediile vin în viața omului fiindcă nu se roagă.
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 90-91)
„Aș vrea ca Maica Domnului să mă țină și pe mine în brațele ei așa cum Îl ține pe Hristos”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro