Prin zdrobirea inimii, prin metanii, prin curăția minții prin care Îl vedem pe Dumnezeu, cu bucuria și cu focul arzător, care e de trebuință pentru a ne strămuta în cealaltă viață, privegherea noastră, rugăciunea noastră, chilia noastră, sufletul nostru devin un loc roditor în cate Îl poți găsi pe Dumnezeu, și să te bucuri de El, iar agricultorul, adică Dumnezeu, poate să cultive existența noastră.

(Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri și cateheze – cuvânt despre ascultare și priveghere, Editura Sf. Nectarie, p. 56)