Ei bine, nu noi suntem cei care ne lărgim inima, ci harul din noi. Dacă chemăm necontenit Numele lui Hristos, harul se adună în inima noastră și când acest har atinge o anume măsură, o anume plinătate, atunci inima, în chip firesc se lărgește și cuprinde cerul și pământul.

Din prima clipă când suntem chemați de Dumnezeu, harul curățitor și luminător și chiar îndumnezeitor lucrează în om. Harul curățește, luminează și îndumnezeiește pe om.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2013, p. 186)