Smerenia se dobândește în următorul chip:

Dacă aproapele se arată cu dispreț față de tine, dacă te necăjește, ori te clevetește, ori te vatămă, încearcă să stingi în chip firesc revolta născută în inima ta, amintindu-ți de păcatele tale cele ascunse și vrednice de plâns, și spune-ți că trebuie să rabzi neplăcerile aproapelui tău, spre a te curăța astfel de toată ticăloșia ascunsă întru tine. Iar prin această nevoință a ta, tu vei face dovada că însetezi să capeți darul smereniei celei pline de har.

Dacă demonii încep să-ți întindă curse, să se strecoare în gândul tău, să trezească în inima ta cele mai necurate dorințe, să-ți zugrăvească în imaginație cele mai ticăloase priveliști ori să te ajute să croiești planuri de răzbunare, sau cum să rănești, ori să păcătuiești, nevoiește-te cu rugăciune smerită să te împotrivești acestor nevăzuți ispititori, suspină din adâncul sufletului și varsă mulțime de lacrimi! Așa vei face dovada că, înaintea egoistei plăceri de sine, preferi smerita pocăință. Atunci Dumnezeu îți va da smerenia cea plină de har, care îi va pune pe fugă pe demoni.

Dacă Însuși Dumnezeu, în binecuvântata lui Pronie, te încearcă și te povățuiește întru smerenie, îngăduind în viața ta diferite necazuri, nereușite, boli, pedepse, pagube și orice alt chip de suferință, adună-ți toate puterile tale sufletești în a nu cârti împotriva Lui. Leapădă-te de toate întrebările cele trufașe: „De ce mă ceartă Dumnezeu? Oare chiar așa de mult am greșit?”. Și îmbrățișează necazurile ca pe o răsplată meritată a păcatelor tale și ca pe un leac plin de milostivire pentru nelegiuirile tale văzute ori ascunse! Atunci vei căpăta ușurare și Dumnezeu îți va da în dar smerita cugetare, în lumina căreia îți vor deveni limpezi cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Orice mustrare, la început nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercați cu ea roada pașnică a dreptății (Evrei 12, 11).

Dacă vei proceda întotdeauna astfel, Dumnezeu, Care a îngăduit toate acestea spre a te povățui întru smerita cugetare, îți va preface ispitele tale, în lucru folositor pentru sufletul tău, învinuirile cele trufașe ale celor din jur, în smerită conștientizare a propriei zădărnicii, răutățile cele străine în virtutea ta, ispitele cele diavolești în nevoința ta, tulburările prin care ai trecut în trainică pace.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Smerenia. Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, București, 2007, pp. 71-73)