Aproape orice păcat se face de dragul plăcerii, iar ștergerea ei se face prin reaua-pătimire și prin întristarea care se provoacă în chip voit prin pocăință, fie în modul pe care îl iconomisește dumnezeiasca pronie. Pentru că, dacă ne-am fi judecat pe noi înșine, nu am mai fi judecați de Dumnezeu; și atunci când suntem încercați de Domnul cu întristări, ne ceartă ca să nu fim judecați împreună cu lumea, după Scriptură.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia - Iași 2012, p.173)