Dacă noi nu ne auzim în timpul rugăciunii, cum vrem ca Dumnezeu să ne audă?

 

Aceia care grăiesc cuvintele rugăciunii în mod automat și cu multă împrăștiere a minții nu primesc de la Dumnezeu darurile cele duhovnicești, astfel că, atunci când sunt întrebați pentru ce s-au rugat, nu-și amintesc nimic din grăirea mecanică a cuvintelor rugăciunii.

Cel care se roagă cu răspândirea minții cu greu va primi ceva din rugăciune. Dacă un copil cere de la mama sa cu mintea în altă parte vreun lucru, iar după o clipă pornește într-o altă direcție și uită de lucrul amintit, firește că nu-l va primi.

Tot astfel nu primesc de la Dumnezeu darurile cele duhovnicești aceia care grăiesc cuvintele rugăciunii în mod automat și cu multă împrăștiere a minții, astfel că, atunci când sunt întrebați pentru ce s-au rugat, nu-și amintesc nimic din grăirea mecanică a cuvintelor rugăciunii.

Dacă omul însuși nu se aude în timpul rugăciunii, cum vrea atunci ca Dumnezeu să-l audă pe el? Domnul ascultă doar acele rugăciuni prin care cel care se roagă, grăindu-le pe ele, înțelege ceea ce spune.

(Arhimandritul Serafim AlexievCălăuza rugătorului ortodox, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2015, pp. 48-49)

De la același autor

Ultimele din categorie