Noi, prin Botez, am primit haruri deosebite, avem și înger păzitor. De ce nu dați atenție mai multă îngerului păzitor? Știți, frățiile voastre, ce spune într-un loc: „Este cu neputință să nu mori dacă vezi un înger în adevărata lui lumină!”. Îngerul este cu noi, ne păzește. Hristos S-a întrupat în chip de om, în adâncul mizeriei omenești, nu ca să anihileze ființa omenească, ci s-o transfigureze. Ați văzut ce scrie la Canonul îngerului păzitor: „Sfinte îngere, fă rugăciuni de obște cu îngerii toți pentru mine, păcătosul!”. Și îngerul păzitor se roagă cu toți îngerii, că nu-l refuză, nu-i răspunde: „Nu vreau!”.

Este o unitate nemaipomenită, Îi place lui Dumnezeu să fie rugăciune și îngerii toți sunt una cu plăcerile lui Dumnezeu. Dar mai spune într-un loc așa: „Dacă diavolul s-ar fi întruchipat în om, cu degetul mic ar fi putut răsturna pământul, dacă ar fi avut puterea de la început”. Dar nu mai are putere, decât numai vârful cozii mișcă, restul nu mai are, i-a omorât-o Hristos. Dar îi este îngăduit să ne ispitească pe noi ca, ispitindu-ne, noi să ne încununăm, să ne trezim, să vedem cine suntem. Dracul joacă un rol în mântuire, indirect.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 199-200)