„Căci ce va semăna omul, aceea va și secera. Cel ce seamănă în trupul său însuși, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică” (Galateni 6, 7-8). Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor sece­ra (Psalmul 125, 5). Luați aminte, frații mei, aduceți-vă aminte Scriptura: „Ieșit-a se­mănătorul să semene sămânța sa” (Luca 8, 5). Cine a ieșit să semene? Bunul gos­podar, Domnul nostru Iisus Hristos. Ce a semănat El? Cuvântul Evanghe­liei, sfintele Lui porunci. Însă unde a semănat El, în ce pământ? În inimile oamenilor, în toate colțurile lumii.

Însă nu toți ascultă glasul Evangheliei Lui și nu toți împlinesc aceasta, ca sămânța Domnului, căzând în pământ bun, să aducă rod, ci cu lenevie primesc cuvântul în pământ înghețat și în mărăcini; și fiind în griji multe legate de bogăție și pofte lumești, nesocotesc sămânța Domnului și nu aduc roadă. Însă voi, preaiubiților, nu încuiați inimile voastre spre primirea Evangheliei și nu lăsați să se înăbușe el în mintea voastră din pricina grijilor celor multe ale vieții! Pentru că ne sunt de ajuns cele de trebuință și hrana!

(Sfântul Iov de la Poceaev, Viața, Cuvinte de învățătură, Acatistul, traducere de Gheorghiță Ciocoi, Editura Sophia, Cartea Ortodoxă, București, 2008, pp. 71-72)