Deznădejdea omului este cea mai mare bucurie a diavolului

Orișice am întâlni, orișice ni s-ar întâmpla în viața noastră, toate sunt gunoaie, toate alcătuiesc un nimic înaintea acelora pe care slujirea dumnezeiască a Domnului nostru lisus Hristos ni le-a oferit aici pe pământ și, cu mult mai mult, înaintea acelora pe care ni Ie-a pregătit în Cer, nemuritoare și veșnice.

Dezamăgirea este cea mai mare reușită a diavolului, atunci prăznuiește el. Nu, copilul meu! Niciodată, niciodată! Domnul ne lasă puțin ca să ne luptăm, însă ne urmărește și din nou ne dă harul Lui. Faptul că te vezi pe tine însuți mai rău să te bucure. Cu cât se apropie cineva mai mult de lumină, cu atât vede mai bine până și cea mai mică pată. Cu cât înaintăm în viața duhovnicească, cu atât ne vedem lipsurile, scăpările și ne cunoaștem mai bine pe noi înșine.

Și ce dacă întâlnim încercări mari și grele pe care nici măcar nu ni le imaginam sau la care nici nu ne așteptăm? Toate acestea sunt mici incidente înaintea Jertfei Domnului pentru mântuirea sufletelor noastre, înaintea cuvântului „nu am venit să Mi se slujească, ci ca Eu să slujesc”. Orișice am întâlni, orișice ni s-ar întâmpla în viața noastră, toate sunt gunoaie, toate alcătuiesc un nimic înaintea acelora pe care slujirea dumnezeiască a Domnului nostru lisus Hristos ni le-a oferit aici pe pământ și, cu mult mai mult, înaintea acelora pe care ni Ie-a pregătit în Cer, nemuritoare și veșnice.

(Părintele Eusebiu GiannakakisSă coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 22)

De la același autor

Ultimele din categorie