Este viața călugărească lipsită de bucurii?

Această lege a nașterii în chinuri se observă și în viața duhovnicească. După cum femeia nu știe în ce fel crește rodul ei în pântece, cum se face purtarea și creșterea lui, așa și în viața duhovnicească.

Acesta este unul dintre cele mai otrăvite cugete! Monahul trebuie să fie totdeauna precum în chinurile facerii, până ce ajunge la măsura vârstei desăvârșirii. Și atât timp cât este încă viu omul nostru cel vechi, el se face cunoscut prin felurite patimi, prin tristețe, deznădejde... și ce este acum împovărător pentru om va fi mai apoi pentru el o mare mângâiere – de exemplu, mergerea la slujbe și la utrenie –, atunci se vor potrivi ție cuvintele psalmistului: „Să ne veselim cu cei care mi-au zis mie: Să mergem în casa Domnului”. Atunci aceasta va fi plină de lumină și bucurie întru Domnul.

Când femeia naște, se spune că ea rabdă chinuri groaznice, dar când a născut nu își mai amintește chinurile, pentru că a născut un om în lume. Această lege a nașterii în chinuri se observă și în viața duhovnicească. După cum femeia nu știe în ce fel crește rodul ei în pântece, cum se face purtarea și creșterea lui, așa și în viața duhovnicească.

(Starețul Varsanufie de la Optina, traducere de Pr. Teoctist Caia, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 207)

De la același autor

Ultimele din categorie