Făcând un pas spre Dumnezeu, El face o sută înspre noi

Domnul nostru nu-i un socotitor nemilos, un contabil strașnic, un spirit dur și mărunt, un aprig ținător de minte al răului. Întocmai ca tatăl din Parabola fiului risipitor, e la orice oră din noapte și din zi dispus să ne primească, să ierte, să uite și, prin urmare, să Se bucure și să Se veselească.

Ca un nobil mărinimos, discret, modest, curajos, elegant și demn în purtări, spontan și darnic în relațiile cu ceilalți ni se înfățișează Domnul nostru. E bine să știm, deducând, din Parabola fiului risipitor, că, dacă noi facem un pas către El, El face o sută înspre noi. E oricând gata să ne ierte, să ne cadă pe grumaz, să dea uitării rătăcirile, neroziile și înstrăinările noastre, să se bucure de întoarcerea păcătosului cu o bucurie nu mai puțin simplă, sinceră naivă decât a păstorului care-și află oaia pierdută ori a femeii care-și găsește drahma răzlețită în casă. Aceasta ne dă curaj și nădejde (!), deoarece constatăm că Domnul nostru nu-i un socotitor nemilos, un contabil strașnic, un spirit dur și mărunt, un aprig ținător de minte al răului. Întocmai ca tatăl din Parabola fiului risipitor, e la orice oră din noapte și din zi dispus să ne primească, să ierte, să uite și, prin urmare, să Se bucure și să Se veselească.

Amănuntul e deosebit de important: nu numai că iartă, dar fapta aceasta bună pe care o săvârșește fără a sta mult pe gânduri Îi este prilej de bucurie și Lui. Tatăl, adică Domnul, Se bucură nu numai pentru că a fost găsit cel pierdut și a înviat cel mort și nu doar pentru beneficiarul actului Său de clemență. Se bucură și de bucuria pricinuită, se veselește odată cu omul căit; ba, poate și mai mult decât aceasta și găsește că-i nimerit să serbeze fără de zgârcenie și de falsă pudoare blagoslovitul eveniment… nu ni se cere altceva decât să ne întoarcem la El: fără teamă, fără îndoială, cu nădejde și încredere: cina e gata, ușile-s deschise, vițelul e mult și gras, totu-i frumos rânduit. Să avem numai haină de nuntă, altfel spus: căință și credință. Atâta doar să avem! cu o singură vorbă – aidoma buretelui care curăță tabla neagră ori gumei care șterge scrisul de pe hârtie – Hristos desființează întregul nostru trecut, oricât ar fi de întunecat și de murdar.

(Părintele Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p. 198)

De la același autor

Ultimele din categorie