Cu credință, smerenie și dragoste s-au mântuit și se mântuiesc drepții și păcătoșii, învățații și oamenii simpli, bogații și săracii. Însă fără adevărata credință ortodoxă în Dumnezeu, fără smerenie și dragoste, nimeni nu a ajuns la mântuire.

Unul din monahii de demult, având în vedere timpurile de dinaintea sfârșitului lumii, a spus: „În vremurile de pe urmă, cei ce vor sluji cu dreptate lui Dumnezeu, prevăzători, se vor ascunde de oameni și nu vor săvârși printre ei semne și minuni, precum vedem în vremea de acum. Ei vor pleca pe calea ostenelilor duhovnicești, vor fi pătrunși de smerenie și, în Împărăția Cerurilor, se vor arăta mai mari decât părinții slăviți pentru minunile lor”.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Dragostea – Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, București, 2007, pp. 185-186)