Să luăm aminte să nu ne alipim sufletul de lucrurile pământești, pentru că grija cea mai mare pentru cele trupești este înșelătoare. Grija noastră pentru mântuirea sufletelor noastre trebuie să fie neîntreruptă, ca și rugăciunea și mulțumirea noastră. Nu numai să ne rugăm, ci să și mulțumim neîncetat lui Dumnezeu, fie că avem necazuri, fie că avem bucurii, mulțumirea să nu lipsească din sufletul nostru.

Să nu stăm și să ne preocupăm de vorbe deșarte. Să nu purtăm discuții nelalocul lor și vătămătoare. Să ne izbăvim limba noastră de a-i judeca pe oameni, pe fratele nostru, pe aproapele nostru. Să nu facem aceasta! Să ne judecăm pe noi înșine, să ne osândim pe noi înșine. Dacă ne vom osândi pe noi înșine, ne vom izbăvi de osândirea lui Dumnezeu. Dacă-i osândim pe ceilalți, vom fi osândiți și, dacă-i judecăm, vom fi judecați. Și cu ce măsură măsurăm, cu aceeași măsură ne va măsura Dumnezeu. Orice moment care trece, nu se mai întoarce.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, Editura Egumenița, Galați, 2011, pp. 124-125)