Păsărelele, animalele, oamenii stau în întuneric, iar eu, dacă mă fac lumină, iată că îi scot din întuneric facându-i să nu mai orbecăiască, să nu se mai lovească, să nu mai cadă în gropi. Iar dacă nu mă fac lumină, ci rămân mai departe în întuneric și fiindcă vina o port eu, iată că trebuie să cer iertare și păsărelelor.

Păsărelele și animalele îndură gerul, dar când apare un sfânt plin de căldura Duhului Sfânt, ca un soare, atunci și ele capătă această căldură. În Rai n-au existat nici întunericul, nici spinii, nici gerul, nici foamea, dar din pricina păcatului primului om toate aceste nenorociri s-au abătut și asupra păsărelelor și animalelor care n-au păcătuit.

Iată, deci, cum fiecare e vinovat față de toți și iată de ce trebuie să cerem iertare și de la păsărele. Și nu numai atât: noi avem datoria să ne umplem și de iubire și de Duhul Sfânt pentru ca să răspândim în jurul nostru lumina, căldura, frumusețea și roadele care au fost cândva în Rai și pe care le-au răspândit sfinții prin viața lor sfântă.

(Arhimandritul Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, pp. 248)