Începutul schimbării - pomenirea morții

Ea curmă lucrarea patimilor şi, prin aceasta, pune început schimbării radicale a lucrării întregii noastre vieţi şi a caracterului înţelegerii tuturor lucrurilor.

Pomenirea morţii ne dă experienţa nepătimirii, dar nu încă pe cea pozitivă, care se arată ca deplină putere a dragostei lui Dumnezeu; dar nici nu are un caracter curat negativ, ca şi cum ar fi ceva contrar dragostei. Ea curmă lucrarea patimilor, şi prin aceasta pune început schimbării radicale a lucrării întregii noastre vieţi şi a caracterului înţelegerii tuturor lucrurilor.

Însuşi faptul că ea ne dă a ne trăi moartea ca sfârşit al întregii zidiri întăreşte descoperirea dată nouă, că omul este chipul lui Dumnezeu şi, ca atare, este în putere a cuprinde în sine şi pe Dumnezeu, şi cosmosul zidit. Iar aceasta este în acelaşi timp începutul concretizării în noi a principi­ului ipostatic. Experienţa de care vorbim ne pregăteşte duhul spre o mai reală înţelegere a descoperirii creştine şi a teologiei, al cărei temei este experiența unei alte ființări.

(Arhimandrit Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, București, Editura Sophia, 2005, pp. 18-19)

De la același autor

Ultimele din categorie