Când omul nu arată răbdare în durerea mustrării, a certării, a tăierii voii, în durerea disprețului, a batjocurii venite din partea celorlalți, atunci va rămâne pătimaș, bolnav, și la sfârșitul vieții va vedea limpede că n-a lucrat bine mântuirea lui. Fără răbdare în suferință, nu se realizează vindecarea. Trebuie să arătăm răbdare față de purtarea vindecătoare a lui Dumnezeu. Ispitele care vin asupra omului au scopul să-l smerească.

Fiecare om poartă o cruce, după puterile lui, ca să se asemene cu Hristos, care și El, în viața pământească, a purtat crucea de dragul nostru. Deci, dacă suferim împreună cu Hristos, doar atunci ne vom putea preaslăvi împreună cu El! Dacă diferitele încercări, în toată felurimea lor, lipseau din cei cu frică de Dumnezeu, am fi căzut: unul în trufia luciferică, altul în desfrânarea sodomenilor, celălalt în întunericul necredinței și al lipsei de evlavie etc. Să ai răbdare și îndelungă-răbdare în orice ispită, să dai dovadă de discernământ și bună-lucrare pentru depășirea ispitei. Tu să arăți iubire, milă, neținere de minte a răului, și Dumnezeu le va rândui pe toate spre folosul nostru sufletesc.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere Părintele Victor Manolache, Editura Egumenița, Alexandria, 2012, pp. 15-16)