Lacrimile mântuitoare şi vremea veseliei

 

Noi nu ştim să plângem pentru păcatele noastre şi nici nu vrem, pentru că nesimţirea, indiferenţa noastră faţă de lucrarea mântuirii, ne împinge să căutăm nu bucuriile adevărate, desăvârşite, ci distracţiile deşarte, râsul, caraghioslâcul, maimuţăreala.

Mai există lacrimi mântuitoare despre care nici idee nu avem.

„Şi atunci – spune Cuviosul Macarie cel Marenevoitorii plâng şi se tânguiesc pentru neamul omenesc, varsă lacrimi, înflăcărate de dragostea pentru omenire” ‒ iar noi nu ştim să plângem pentru păcatele noastre şi nici nu vrem, pentru că nesimţirea, indiferenţa noastră faţă de lucrarea mântuirii, ne împinge să căutăm nu bucuriile adevărate, desăvârşite, ci distracţiile deşarte, râsul, caraghioslâcul, maimuţăreala: ne distrăm cu jocul de cărţi, cu atracţia nesfârşită faţă de televizor sau cinematograf şi teatru, cu citirea cărţilor deşarte care ne mai şi corup, cu povestirea anecdotelor, ne dedăm dansurilor, cântecelor şi celorlalte manifestări năvalnice ale „veseliei” prefăcute, deşarte, care pustiesc sufletul şi adeseori ucid trupul.

Iată cât de departe suntem de această a doua treaptă a desăvârşirii morale! Uităm de tot că ne aflăm „sub mânia lui Dumnezeu: traversăm câmpul luptei deznădăjduite pe viaţă sau pe moarte, când pretutindeni vin nenorociri, când păcatul atotpierzător şi înşelător cu atâta obrăznicie şi cruzime pierde sufletele omeneşti, răscumpărate cu Sângele Fiului lui Dumnezeu; când această talpă a iadului în fiecare ceas ameninţă să ne arunce în gheena cea de foc, gata să-şi deschidă gura!” (Sfântul Ioan de Kronstadt).

Avem timp acum, oare, noi creştinii, să râdem şi să ne veselim? „Timpul râsului şi al veseliei va veni după lacrimile şi plânsul în hohote pentru păcate în această viaţă şi după biruinţa asupra păcatului” (Sfântul Ioan de Kronstadt).

(Arhimandrit Ioan Krestiankin, Pregătirea pentru spovedanie, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, 2014, pp. 137-138)

De la același autor

Ultimele din categorie