Maica Domnului – Apărătoarea Sfântului Munte Athos

Ce altceva au fost apostolii decât asceţi călători? Întreaga lume a fost mănăstirea lor; dar în această mare mănăstire, fiecare dintre ei avea câte o chilie, în care lumea cu smintelile şi viforele ei nu avea intrare, înăuntrul inimilor lor, ca în nişte chilii zăvorâte, ei păstrau adevărul şi libertatea, seninătatea şi bucuria, în aceste chilii ascunse, sufletele lor se întâlneau cu Duhul lui Dumnezeu Cel de viaţă Făcător. De aceea şi puteau să ţină piept fără să se teamă pe întunecatul câmp de luptă al lumii.

De ce vă plângeţi voi, athoniţii? Şi de ce sunt mâhnite sufletele voastre? Vă strâmtorează oamenii? Priviţi la pinii de pe Athos, cum sunt înalţi şi drepţi şi netezi, tocmai acolo unde sunt strâmtoraţi mai mult!

Voi cunoaşteţi adevărul, şi din adevăr aveţi libertate lăuntrică. Iar din adevăr şi libertate vine seninătatea sufletului. Din seninătate izvorăşte bucuria. Voi aţi fost purtători de bucurie şi semănători de mângâiere în Balcani, vreme de multe veacuri. Şi acum voi să căutaţi, oare, mângâiere de la noi, care trăim în mrejele lumii? Întreaga lume nu vă poate da nicio fărâmă din mângâierea pe care o dă nemuritoarea voastră Împărăteasă, cea dintâi fiică a Împăratului. Toate numirile numeroaselor ei icoane înseamnă bucurie şi mângâiere. Ştiţi cum le-a prezis Domnul apostolilor: „În lume necazuri veţi avea”. Ce altceva au fost apostolii decât asceţi călători? Întreaga lume a fost mănăstirea lor; dar în această mare mănăstire, fiecare dintre ei avea câte o chilie, în care lumea cu smintelile şi viforele ei nu avea intrare: înăuntrul inimilor lor, ca în nişte chilii zăvorâte, ei păstrau adevărul şi libertatea, seninătatea şi bucuria. În aceste chilii ascunse, sufletele lor se întâlneau cu Duhul lui Dumnezeu Cel de viaţă Făcător. De aceea şi puteau să ţină piept fără să se teamă pe întunecatul câmp de luptă al lumii, şi ca nişte raze luminoase să strălucească prin adevăr şi prin bucurie. Iar voi sunteţi în Sfântul Munte ca într-un liman lin faţă de lume. Deşi nu vă mişcaţi din acel loc, lumina adevărului vostru şi mireasma rugăciunilor voastre se simte în lume.

Sunteţi ţintuiţi de stânca ce se numeşte Sfântul Munte, ca stâlpnicii de stâlp; cu adevărat, toţi sunteţi nişte stâlpnici. Dacă furtunile lumeşti lovesc câteodată stâlpul vostru, oare trebuie să vă temeţi? Priviţi cum se lovesc cu urlet de muntele Athos talazurile albe, şi iarăşi fug risipite înapoi. Aşijderea şi neputincioasele talazuri ale răutăţii lumeşti stropesc sfintele voastre mănăstiri, dar se întorc ruşinate în albia lor. Cu toiagul ei puternic, le pune pe fugă Odighitria. Când oamenii vă strâmtorează şi nu vă dau pace, nu vă uitaţi la oameni, ci la ea ‒ la Preacurata voastră Doamnă Apărătoare. Ea ştie să se răfuiască cu toţi vrăjmaşii stăpânirii sale, ai moştenirii sale.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul I, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, pp. 128-129)

Mai puteți citi:

Cele trei virtuți pe care le cere Maica Domnului de la călugării din Athos

 

De la același autor

Ultimele din categorie