Mulți oameni poartă apăsătoarea greutate a unui păcat ascuns, dar nu pot găsi un om care să le inspire suficientă încredere pentru a-i destăinui secretul lor și a se elibera într-o oarecare măsură de greutatea lui. Unii preoți îi îngrozesc și îi îndepărteză pe acești oameni cu predicile și cu discuțiile lor furtunoase, pline de fulgere și de tunete, de judecăți și osânde.

Așa că mulți dintre ei își trăiesc întreaga viață închiși într-o temniță zidită de ei înșiși și mor fără să găsească ocazia de a se salva și de a se liniști, fără să întâlnească vreun eliberator.

(Părintele Filoteu Faros, Dialogul în psihoterapia ortodoxă, Editura Sophia, București 2010, p.157)