Nădejdea este o altă condiție esențială a tămăduirii sufletești a omului și a mântuirii sale. Dumnezeu îl mântuiește pe cel ce nădăjduiește în El, spune prorocul Daniel (cf. Daniel 3, 28), iar Apostolul scrie: „prin nădejde ne-am mântuit” (Romani 8, 24). Alături de credință și iubire, nădejdea este una dintre cele trei virtuți creștine fundamentale (cf. I Corinteni 13, 13), care cuprind toate celelalte virtuți și le țin unite întreolaltă. Clement Alexandrinul spune că alături de cele două pomenite mai sus, ea este una dintre „feșele cele de nedezlegat ale sănătății și mântuirii”.

(Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București, 2001 p. 336)