În vreme de pace, atunci când nu există greutăți, cei mai mulți se dedau plăcerilor trupești, în timp ce tocmai atunci ar trebui să profite de pace pentru sporirea lor duhovnicească.
În general, greutățile care există astăzi în lume îi silesc pe cei care voiesc să trăiască cât de cât duhovnicește să se afle în trezvie.
Așa precum atunci când – ferească Dumnezeu! – se întâmplă vreun război, oamenii se află în trezvie, la fel văd că se întâmplă și acum cu cei care încearcă să trăiască duhovnicește.
Iată și sărmanii copii care sunt alături de Biserică, cât de multe greutăți întâmpină. Cu toate acestea, războiul pe care li-l face mediul lumesc în care trăiesc îi ajută într-un anumit fel să fie treji. Și vezi că în vreme de pace, atunci când nu există greutăți, cei mai mulți se dedau plăcerilor trupești, în timp ce tocmai atunci ar trebui să profite de pace pentru sporirea lor duhovnicească; să încerce să-și taie neputințele lor și să cultive virtuțile.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 164-165)
Despre Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Starețul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).
