Neliniștea cea bună este întraripare

Neliniștea cea bună este acea frământare bună de a duce "lupta cea bună". Te frămânți, te supraveghezi pe tine însuți, descoperi ce anume împiedică sporirea ta duhovnicească, îți pui problema și ceri ajutor dacă este nevoie, și săvârșești astfel lucrarea cea duhovnicească. Vezi, de pildă, că în cutare împrejurare te-ai purtat cu mândrie și imediat te gândești: "Cum poate fi lovită mândria? Cu smerenia. Așadar: smerenie".

Gheronda, ce este neliniștea cea bună?

- Neliniștea cea bună este acea frământare bună de a duce "lupta cea bună". Te frămânți, te supraveghezi pe tine însuți, descoperi ce anume împiedică sporirea ta duhovnicească, îți pui problema și ceri ajutor dacă este nevoie, și săvârșești astfel lucrarea cea duhovnicească. Vezi, de pildă, că în cutare împrejurare te-ai purtat cu mândrie și imediat te gândești: "Cum poate fi lovită mândria? Cu smerenia. Așadar: smerenie". În puține cuvinte, cauți sporirea duhovnicească săvârșind astfel lucrare duhovnicească.

Neliniștea cea bună este întraripare. Dă sufletului noblețe, vioiciune; nu aduce încordare și supărare, ci mângâiere. Nu este osteneală, nu este zbucium sufletesc, ci râvnă pentru nevoință.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 319-320)

De la același autor

Ultimele din categorie